inceput timid de vara,
ploua trist,
din zori si pana-n seara;
pe cerul pictat in culori de ametist
intre nori grabiti, se-ascunde-un vesel soare,
plopii-nalti in pasul vantului vijelios valseaza.
e trecut de noua,
el sta la fereastra, priveste, adulmeca aerul rece, viseaza,
radioul canta: Piata Romana, Nr.9,
el se-ntreaba: va mai veni diseara?
sub umbrela rosie ea pasul isi grabeste,
se mustra: am intarziat... ma va ierta, doar ma iubeste!
