Louis Pasteur
Acum 4 ani
Tiny si vaduva
Era o dupa-amiaza oarecare de vara, vantul adia balansand usor ochiul de panza, agatat de tulpinile tufisului de trandafiri. Sub cupola imensa din care despleteau fasii de matase rosii decolorate in nuante de roz, statea ascuns de mangaierile fierbinti ale soarelui micutul Tiny. Ii placeau trandafirii, mirosul lor era precum cantecul sirenelor; atrase de parfumul ametitor, albinute, musculite si gargarite ramaneau prinse cu usurinta in panza strategic amplasata.
"Nu uita, nu conteaza cat de mestesugit tesator vei fi, cel mai important e locul unde iti vei tese panza, sa nu fie nici la vedere, unde oamenii o vor putea distruge, punandu-te in pericol, dar nici intr-un loc prea ascuns sa nu se prinda nimic in ea!", fusesera cuvintele tatalui sau, pe care Tiny le respecta mai mult in gandurile lui, de dragul amintirilor, insa practic alesese un loc in care se cam expuse, desigur el stand mai mult ascuns, dar dintotdeauna isi asuma un risc atunci cand trebuia sa-si ia prada prinsa-n plasa.
Se auzeau strigate, chiote, rasete, semn ca era trecut de ora amiezii, cand puii uriasilor se adunau pe intinderea de verdeata alergand dupa globul zburator; si-ar fi dorit sa poata vorbi cu ei sau sa fie ca ei, sa vada lumea prin ochii lor, oare cum s-ar fi vazut de acolo, de sus, dintre nori, cum ar fi fost sa fie si el un urias, neinfricat, nemuritor. Tatal sau ii spusese ca nu vazuse niciodata vreun urias murind si nici nu cunoscuse pe cineva care sa vada. Cat de grozav trebuia sa fie, sa traiesti vesnic, sa vezi infinite de rasarituri si apusuri, sa te bucuri neincetat de noptile cu luna plina, cand natura forfoteste de viata iar greierii canta nestingheriti. Niciodata sa nu mananci un greier, ii spusese tatal sau, sunt cel mai frumos lucru de pe lumea asta, muzica lor e desfatarea noptilor fierbinti de vara. De asemenea, nu cumva sa te atingi de vreo furnica, ele sunt lucratoarele pamantului, ori de vreo albina, ele dau viata florilor! Cu toate astea, nu se putea abtine sa nu haleasca cate o albina de fiecare data cand avea ocazia, erau cele mai dulci fiinte din lume. Deseori isi amintea sfaturile tatalui sau, si ele nu erau putine, insa si-ar fi dorit atat de mult sa aiba macar unul, unul singur, de la mama sa, pe care nu o cunoscuse niciodata; se intreba de multe ori, oare a fost frumoasa? cu siguranta ca da! Din cei treizeci de frati, el fusese singurul care supravietuise; mereu se simtise inferior fata de celelalte gaze, nu intelegea de ce el e singurul care nu are frati.
Pe cand ratacea el asa printre ganduri, simti cum o vibratie puternica ii scutura perisorii de la unul dintre cele patru picioare anterioare; firul de panza pe care tinea piciorul, era conectat la intrega retea de ochiuri ce formau plasa lui si orice miscare avea loc, oricat de mica, se transmitea prin acel firicel. Astfel Tiny, crezand ca cina i se prinse-n capcana, iesind din ascunzatoare ramase uimit cand vazu ca vibratiile nu fusesera starnite de vreo ganganie ci de o superba arahnida, mignona, neagra.
- aaa...
- buna, spuse ea zambind, facand cativa pasi inspre el
- buna..aa.., zise el sfios, facand la randul lui cativa pasi, dar inapoia sa.
- eu sunt Zehnia, zise ea continuand sa zambeasca, facand mai un pas inspre el.
- eu... Tiny... aa.. eu sunt Tiny, de data asta ramase in loc.
- imi pare bine de cunostinta
- sii mie, incepu sa se mai adune in vorbire si in ganduri, desi zambetul ei continua sa-i dea emotii
Dupa cateva secunde de liniste in care amandoi se priveau facand schimb de replici in gandurile lor:
- "Ce simpatic e... si timid... saracutul de el... dar e chiar adorabil, imi aduce aminte de primul meu sot."
- "Uai... deci... nu pot sa cred, pentru prima data-n viata mea o paienjenita imi viziteaza panza, si e atat de frumoasa...si ochii ei, toti patru, negrii ca niste boabe minuscule de mure coapte.."
Pe masura ce o admira, Zehnia ii intrerupse sirul gandurilor:
- scuza-ma pentru aparitia mea, atat de brusca, sper ca nu te deranjez...
- aa, nu nu, e ok, stai linistita, nu ma deranjezi deloc, chiar imi face placere.
- ce anume?
- aaa... aa.. prezenta ta, ("prezenta ta", ce idiot sunt, alta replica mai buna nu am putut sa scot?")
- ma bucur ca prezenta mea e una placuta, unora nu le prea place sa fie in preajma mea.
- oo.. ma indoiesc de asta
- da? de ce?
- pai carui artropod nu i-ar place sa stea in prezenta unei fiinte atat de frumoase?
- eh, mai sunt cativa care s-ar feri, dar hai sa lasam asta... chiar crezi ca sunt frumoasa?
- oo da, foarte..
- foarte ce?
- foarteeee frumoasa, spuse el cu un zambet tamp
urma apoi o alta pauza de cateva secunde, timp in care Zehnia isi indrepta privirea spre ochiurile de panza:
- e frumoasa panza ta, esti un bun tesator
- multumesc, nu mi-a mai spus nimeni asta pana acuma
- e prima ta panza?
- aa... oo..oareacum...nu chiar... prima de dimensiunea asta!
- felicitari, am vazut destul de multe panze, si unele chiar ale unor tesatori renumiti, insa a ta e chiar foarte buna pentru un incepator, esti talentat.
- muultumesc inca o data, dar cred ca exagerezi putin, nu poate fi la fel de reusita precum cea a batranului Zishno de sub streasina.
- ei vezi, poate la fel de mult exagerezi si tu cu frumusetea mea
- umm... aa..
- he he... glumesc cu tine, am vrut doar sa vad cum reactionezi... dar despre panza am vorbit serios chiar esti talentat, dar mai ai de invatat pana sa-l ajungi pe Zishno, insa cred ca daca te stradui il poti chiar intrece.
- eh...
- chiar, de ce nu incerci sa vorbesti cu el?
- ei, doar sti cum e el, mereu ursuz, nu vorbeste cu nimeni. Plus ca sunt atatea legende despre el, ca nici nu mai sti ce sa crezi si ce nu.
- legende, cum ar fi?
- pai se zvoneste ca cica in ultima vreme a devenit vegetarian, ce-o fi asta nu stiu, dar se pare ca nici nu-si mai foloseste panzele sa prinda prada, iar daca se prinde ceva in ele, le da drumul...
- si eu sunt vegetariana... intr-un fel...
- in ce fel?
- e mai greu sa-ti explic acum, dar poate la urmatoarea noastra intalnire, zise ea zambind.
- urmatoarea?
- de ce pari surprins... sau... nu te-ar interesa o alta intalnire?
- oo ba da.. dar cum spuneai si tu... sunt surprins...
- placut, sper, spuse ea razand...
- foarte placut, rase si el
Stateau la cativa pasi unul de celalalt... apropierea, prezenta ei, zambetul si vocea ei mieroasa ii starneau lui Tiny emotiile si fiorii de alta data, amintirile, senzatiile trecutului si cele ale clipei prezente se contopeau intr-un amalgam de senzatii ce-l faceau sa pluteasca. Ultima oara, si prima oara de altfel, cand simtise asa ceva, era in urma cu un an, cand a avut prima lui tentativa de a tese o panza; astfel ca dupa doua ore de tesut si impletit, mandru de ceea ce realizase, merse dupa tatal sau, sa-l cheme sa-i arate lucrarea sa si pe cand se intoarsera, surpriza: in mica si subreda lui plasa, se agatase o gargarita, se zbatea, dadea agitata din aripioare, era foarte speriata, mai ales la vederea lor. Atunci Tiny si-a intrebat tatal: ce sa fac cu ea?
- Fiule, fa ce vrei, e captura ta!, ii raspunse tatal dand sa plece.
- Pleci?
- Da, te las cu prada, dar vreau sa sti ca sunt foarte mandru de tine.
Se apropie de gargarita, care la fiecare pas al lui isi intetea bataile aripilor sperand sa se desprinda.
Ajungand la cativa pasi de ea, ii spuse:
- Nu teme, n-am sa-ti fac nimic rau!
- Si ai vrea sa te cred? Toata lumea stie ca sunteti ucigasi cu sange rece!
- Nu-i adevarat, sunt doar vorbe aruncate cu rautate, de cei ce se tem de noi!
- Si de ce crezi ca se tem de voi? Se zbatu din nou, dar in zadar, panza o tinea captiva.
Tiny se apropie si mai mult de ea, moment in care ea inchise ochii de teama asteptand clipa finala, dar parca asteptarea ii parea chinuitor de lunga, isi facu curaj si deschise ochii, scoase un oftat de spaima, era langa ea; cu ochii lui multi se uita in ochii ei spunandu-i:
- Se tem pentru ca nu ne cunosc... esti libera.
Batu din aripi si zbura departe de el, fara sa priveasca in urma. Trecusera cateva zile, in care nu mai avea chef de nimic, toate gandurile se indreptau inspre ea, gargarita; era atat de frumoasa, ochii ei mari, haina ei rosie cu buline negre, isi dorea sa o vada, insa ea nu mai aparea... Cateva zile mai tarziu, insa, ea ateriza brusc in fata lui... afla atunci ca de fapt ea il urmarise zilnic din zbor, doar ca ii fusese in continuare teama sa se apropie de el, si ca toti o sfatuiau sa stea departe de el, dar ca intr-o zi isi lua inima-n dinti si se hotara sa riste. A meritat, fiindca din acea zi, fusesera de nedespartit. Zvonul acesta insa se raspandi repede si in curand intreaga gradina avea sa afle de excentricul cuplu. Odata cu zvonul se raspinsera si barfele, altii chiar incepusera sa faca pariuri, cate zile, ore chiar, mai avea gargarita de trait. Insa toate astea nu pareau sa le afecteze viata celor doi adolescenti, asta pana cand parintii gargaritei au hotarat sa se mute in gradina de peste drum, comunitatea de gargarite era una mult mai mare acolo, la fel si sansa ca fiica lor sa lase-n urma bestia si sa-si gaseasca un baiat dragut din regnul ei. Desi isi jurasera iubire vesnica, lipsa comunicarii nu putea sa le intretina focul pasiunii. Dar intr-una din zile, pe cand soarele se pregatea sa straluceasca, Tiny, se trezi din amortirea somnului, cu firul-senzor vibrand puternic de la bazaitul enervant al unei perechi de aripi si se duse inspre panza sa vada despre ce este vorba. Ajuns acolo vazu o musca slabanoaga, neagra si urata ce batea isteric din aripi incercand sa se desprinda, fara
succes insa. La vederea lui, musca incepu sa strige disperata, cuvintele curgeau cu repeziciune:
- Hei, omule, hei.. aa.. sunt sigur ca ne putem intelege cumva, te rog eu nu ma manca, fac orice, orice fac, numa' lasa-ma-n pace, ce zici, ha, ce zici?
- Ce zic? Eu zic ca vorbesti prea mult si mie mi-e cam foame!
- Aaa nu nu, nu, nu te rog eu, e o idee proasta si.. man... uita-te la mine ce slabanog sunt, nici n-ai ce manca din mine...
- E ok, esti bun pentru aperitiv, zise Tiny apropiindu-se tot mai mult de musca.
- Hai man, fi serios, o sa te ineci cu mine, vrei sa-ti raman in gat si sa te sufoci?
- Imi asum riscul asta, spuse Tiny ranjind, aratandu-si coltii.
- Hei hei hei, hai sa nu ne grabim asa, eu zic mai bine sa nu risti, jur promit, ca fac orice, orice, numai nu ma manca...
- Spui asta acuma, ca sa scapi si pe urma iti iei zborul!
- Nu, promit, ma jur pe ce vrei tu, sa mor eu daca nu...
- Vezi ca s-ar putea sa ti se implineasca dorinta...
- Aa.. nu nu nu, am vrut sa zic ca... ma tin de cuvant...
- Si de cand o musca se tine de cuvant? Toata lumea stie ca sunteti niste hoti si mincinosi si trompa voastra-i inselatoare, nu va puteti abtine sa nu mintiti.
- E, e.. hai sa nu generalizam .. io-s altfel, jur, te rog eu nu ma manca, am 8 opt copilasi acasa, vrei sa moara de foame sa-i ai pe constiinta?
- Eu nu am constiinta!
- Aa, umm.. da.. dar.. totusi...
- Cum ii cheama pe copiii tai?
- Aaaaa.....
- Vezi, ti-am zis eu ca nu te poti abtine sa nu minti, gata cu joaca, e ora mesei!
- Haaa..haa..haaiii sa nu ne hazardam chiar asa... da recunosc, uite recunosc ca nu am copii, dar as vrea sa am
- Poate in alta viata!
- Nu nu nu nu, in viata asta, te rog eu... fac orice, te ajut cu orice, orice fac, promit, jur..
- Hmm... daca stau sa ma gandesc ar fi ceva cu ce m-ai putea ajuta...
- Ei vezi, ei vezi, ti-am zis eu...
- Gura, acuma eu vorbesc..
- Da, da... am inteles, scuze, nu mai zic nimic...
- Fi atent... o sa te eliberez, dar cu o conditie
- ce? orice, nu conteaza, orice...
- Va trebui sa zbori dincolo de drum si sa afli niste informatii despre cineva
- Umm, suna interesant, cine, cine, despre cine e vorba, o paienjenita ceva, haa haa ?
- Mmmnu... o gargarita.
- Gargarita? bai frate da' ce v-o apucat acuma pe toti cu gargaritele, ati luat-o razna? Am mai auzit de un fraier de paianjen care s-a indragostit de prada lui, ce tampit!
- Ai grija cum vorbesti, ca poate-ti cos trompa!
- Ha he hi hi hi hi... tu erai?
- Vezi ca inca nu ti-am dat drumul, sa nu fie rasul tau cel de pe urma!
- Nu nu nu, gata nu mai, promit ca nu mai rad, sunt serios, uite ce fata de serios am!
- Deci ne intelegem asa cum am zis?
- Da sefule da, asa cum zici, ma duc, caut gargarita si-ti spun tot ce vrei despre ea... si ce nu vrei... cand vrei sa ma duc?
- Acum!
- Mai sunt doar doua mici detalii: 1 - sa-mi dai drumul si 2- sa-mi spui cum o cheama.
- Aa, da, gata esti liber.... si o cheama Lyia.
- Am si plecat la spionat, revin cat mai repede cu vestile!
- Sper, ca daca nu, O.S.I.A.(Organizatia de Spionaj si Inteligenta a Arahnidelor) o sa fie cu ochii pe tine.
- Nu nu nu, n-o sa fie nevoie de asa ceva, jur ca ma-ntorc cat mai repede posibil!
Pe cand se iveau zorii zilei, iar Tiny isi admira reflexia intr-un strop de roua, aducandu-si brusc aminte de musca ce o eliberase cu o zi inainte, iata ca ea si aparu:
- Hei hei hei, buna dimineataaaa, am sosit, am sosit!
- Incepusem sa cred ca nu mai vi, ce ti-a luat atat, intr-o ora puteai sa vi inapoi! Si ce-i cu tine, arati de parca ai fi luat o supradoza de zahar?!
- Pai aaa... puteam sa vin mai repede... dar.. a trebuit sa investighez, sa vin cu un rezultat sigur si de asta am intarziat; arat asa ca n-am dormit toata noaptea... si ti-am si demonstrat ca sunt si muste care se tin de cuvant.
- Bine bine, nu te mai lauda, sa te-aud!
- Deci aa... nu stiu cum sa-ncep... am doua vesti.
- Incepe cu cea buna!
- Pai, frate.. am gasit-o! E mandra tare, gargarita ta, insa aci vine si vestea rea....
- Ca?
- Caaaaa....pff... eeeaaa... nu stiu io acuma cum sa-ti zic... daa... fratioare cred ca te-o cam uitat... ca... am tot vazut-o impreuna cu un gargaritoi... deci frate... eu zic s-o lasi balta.. ca n-are rost...
- Bine, valea, poti sa pleci!
- Poot sa mai stau daca vrei, sa mai vorbim, sa mai una alta..
- Nu-mi trebuie mie bazaitoare pe cap, du-te!
- Ei bine, fi singur, trist si posomorat, n-ai decat, am zburat!
- Oh, mai bine-l mancam cand am avut ocazia.
De atunci toate panzele tesute de Tiny aveau in ochiul central un L, care sa-i aduca aminte de inocenta, gingasia si frumusetea gargaritei.
Tensiunea apropierii fusese destinsa cand Zehnia ii sopti lui Tiny: am si eu o curiozitate.
- care? Intreba Tiny, coplesit de emotii
- care-i treaba cu L-ul din panza ta?
- ha ha, pai aa.. e greu sa-ti explic acum, dar poate la urmatoarea noastra intalnire!
- de acord, spuse ea razand.
- Ce faci vere? se auzi de undeva din spate...
- Oo, nu, zise Tiny dezamagit
- Ce e? intreba curioasa, Zehnia.
- E... nesuferitu de varu-mio... nici nu apucase sa termine bine propozitia ca se trezi batut pe spate...
- Ooo... de cand ai ma gagica?
- Io mi-s Zanhro.
- Imi pare bine, spuse Zehnia detasata...
- Cum va cunoasteti voi?
- Ee...
- Sunt iubita lui!
- Pai si nu zici nimic ma? Asta-i tare secretos, spuse Zanhro imbrancindu-l pe Tiny.
- Bine baieti, eu va las, trebuie sa plec undeva...
- Mai...
- Dar mai stai, zise Zanhro, nici n-am apucat sa te cunosc.
- Ei, nu e nevoie, poate cu alta ocazie; se apropie de Tiny sarutandu-l...
Zanhro se impinse in Tiny, vrand si el o sarutare, dar nu primi decat o strangere de mana, dupa care spuse:
- Dar unde pleci?
- Intr-acolo...
- Pai si eu am treaba in zona aia, te insotesc daca vrei.
- Nu e nevoie, multumesc.
Insistenta varul sau, incepuse sa-l agite pe Tiny, dar nu avea ce sa faca, verisorul sau era de trei ori mai mare decat el.
- Dar totusi, insist, vreau sa stiu ca nu se leaga nimeni de iubita varului meu.
Nimeni, in afara de tine, gandi Tiny.
- Vad ca n-am scapare cu tine, poti sa vi daca vrei.
- Ne vedem maine, ii spuse ea zambind lui Tiny.
Zehnia si Zanhro plecasera, iar dupa cativa pasi Zehnia isi intoarse privirea spre Tiny, facandu-i cu ochiul.
- Si, unde mergi? intreba Zanhro
- Sa caut ceva de mancare, ca mi-e cam foame.
- Aa, deci mergem la panza ta.
- Ai vrea tu! Oricum eu nu am panza.
- Cum adica nu ai panza? Pai si cum iti prinzi hrana atunci?
- O sa vezi, zise ea razand.
In momentul in care plecase, Tiny observa o clepsidra rosie pictata pe spatele Zehniei, clipa in care-si aduse aminte de ceea ce-i spusese tatal sau candva:
- Fereste-te de vaduve!
- Cum le recunosc si de ce sa ma feresc de ele?
- Sunt din cale afara de frumoase, mignone, negre si au o clepsidra rosie pe spate. Sa te feresti de ele, pentru ca iubirea lor e devoratoare!
