Now it's time for you to open a new door

Lenny Kravitz - A new door

.

.

.

When you think that nobody cares
Close your eyes and know that God is there
And if you reach out He'll do the same
Just ask for what you need in Jesus name
Don't be ashamed

.

.

.

usa la catedrala Sf. Vitus, Praga, 2008

miercuri, 18 martie 2009

Zlata Ulicka

The Golden Lane sau Ulita Aurarilor

     Aceasta straduta o puteti gasi la castelul din Praga; ea a fost realizata in timpul construirii fortificatiei nordice, la sfarsitul secolului 15. In 1597 imparatul Rudolf al II-lea a decis sa acorde acel spatiu arcasilor care pazeau fortificatia. Erau 24 de arcasi si din cauza lipsei de spatiu, ei au trebuit sa-si ridice case foarte mici pentru ei si familiile lor. La construierea lor au folosit piatra, pamant si lemn. Imparatul le-a interzis sa-si faca ferestre in directia Santului Caprioarei sau sa-si vanda ori inchirieze casutele.

 De-a lungul deceniilor o parte din casute s-au distrus, iar dupa anul 1657 au mai ramas doar 14. Din cauza faptului ca nu prea mai era nevoie de serviciile arcasilor, aceste casute au inceput sa fie ocupate intre timp de persoane cu diferite indeletniciri, printre ei si oameni mai bogati dar si saraci, artisti, functionari, pedestrasi. Dintre acestia, unul dintre cei mai faimosi locuitori ai acestei ulite, a fost Franz Kafka, ce a locuit la casuta cu numarul 22. O alta persoana cunoscuta care a trait intr-una dintre casute fost si profeta Madamme de Thebes, ce a fost ucisa de catre Gestapo in timpul razboiului, deoarece a prezis sfarsitul nazismului.

 Ulita Aurarilor si-a primit acest nume datorita povestilor cu alchimisti, care se presupune ca ar fi locuit aici in timpul domniei lui Rudolf al II-lea, care a incercat nu numai sa creeze piatra filosofala sau elixirul tineretii ci si sa transforme metalele in aur. Desi aceste povesti sunt mai degraba legende, exista totusi o intamplare reala ce s-a petrecut la inceputul secolului 19. Intr-una din casute locuia un batranel, Uhle, doctor in filosofie, ce-si cheltuia toti banii cumparand carti vechi de magie si facand experimente secrete in micul sau laborator. In anul 1831 locuitorii ulitei au auzit o mare bubuitura provenind de la aceasta casuta. Dupa ce pompierii au intrat in casa si au stins focul, l-au gasit pe Uhle mort tinand in mana o piatra galbena. Ulterior s-a dovedid ca acea piatra era aur. Cum aurul acela a ajuns in casuta nu se va sti niciodata, poate ca intr-adevar Uhle a implinit visul sau si a multor alchimisti dinaintea lui.

.

.

.

Praga, 2008

sâmbătă, 14 martie 2009

leapsa.. cica....

 Desi mi se par un pic ciudate chestiile astea, nu stiu de ce, am zis ca sa accept pana la urma sa intru in joc, nu de alta, dar am fost "infectat" de o prietena draga (chiar daca ne-am imprietenit virtual, asta cred ca prea putin conteaza) din Deva, se stie ea :D Asadar leapsa, precum urmeaza:

1. Care este cea mai bună carte citită de tine?

---> greu de raspuns la intrebarea asta, dar una care mi-a placut foarte mult si m-a impresionat Amin Maalouf - Leon Africanul 

2. Ai făcut cadou cărţi?

--->da si continui sa o fac

3. Care este viitorul literaturii?

--->oarecum incert, dar desi nu obisnuiesc sa fiu optimist, cred ca poate fi unul bun, chiar daca se zice ca se scrie mult si se citeste putin, sunt destui autori tineri care scriu foarte bine si printre ei sunt si multi romani.

4. În ce limbi ai citit cărţi?

--->romana si engleza

5. Ce cărţi „celebre” nu ţi-au plăcut?

--->De veghe in lanul de secara

6. Ce ţară a produs cea mai bună literatură?

--->nu cred ca exista un raspuns potrivit la intrebarea asta

7. Iei notiţe din cărţile pe care le citeşti?

--->da... am o agenda in care trec pasajele preferate

8. Cam câte cărţi ai citit până acum?

--->nu atatea cate mi-as fi dorit

9. Cu ce cărţi ai dormit în braţe de plictiseală?

--->hmm... nu am patit, de obicei ma informez inainte sa citesc ceva

10. Ce înseamnă cărţile pentru tine?

--->o evadare intr-o alta lume, in care poti fi fericit

11. Care este cea mai scumpă carte pe care ai cumpărat-o?

Margaret Atwood - Asasinul orb

12. Care este cel mai tare final la o carte citită?

--->de obicei sunt foarte pretentios la finalul unei carti si multe m-au dezamagit, insa unul care mi-a placut enorm, a fost cel de la Un veac de singuratate de Gabriel Garcia Marquez

13. Care scriitor te-a influenţat cel mai mult ?
--->inca nu am publicat nici o carte, deci nu ma pot pronunta, plus ca nu citesc mai mult de doua carti de la acelasi autor

14. Cât de repede citeşti o carte?

--->asta depinde de mai multi factori: timp, chef si cartea in sine

15. Poate literatura să schimbe lumea?

DA si o face in mod constant

........

........

........

P.S.: in poza de mai sus, sunt cateva cartulii ce mi le-am luat in ultimii ani. 

P.S.2: cica, leapsa asta se da la cineva mai departe, asa ca o transmit mai departe la domnisoara dulce-amara.

joi, 12 martie 2009

porumbei

My God, it takes an ocean of trust
In the Kingdom of Rust

luni, 9 martie 2009

ploua, ploua, ploua...

„Plouă, plouă, plouă
Vreme de beţie.”
Beau votcă într-un birt
Şi-ti scriu o poezie.

Plouă, plouă, plouă
Vreme de amor.
Privesc în ochii tăi şterşi
Şi mă-nfior.

Plouă, plouă, plouă
Şi sânii iar ţi s-au lăsat
Ai îmbătrânit şi…
De trupul tău m-am săturat.

Plouă, plouă, plouă
Te iubesc, dar nu te vreau.
Mă întorc în birt
Ca să mai beau.

Plouă, plouă, plouă
Cu lacrimi de sânge.
Birtul s-a închis
Iar sufletul îmi plânge.
La tine revin,
Să mai beau un pahar de vin.
Draga mea, priveşte!
Ploaia s-a oprit,
Soarele-ţi zâmbeşte.
Dar e prea târziu,
Ai murit.
Mai am doar o sticlă de rachiu.

sâmbătă, 7 martie 2009

Paris...

"Trecem unii pe langa altii zi de zi,

Pastrand cate-o poveste-n buzunarul inimii..."

   Cam asa as descrie filmul ce l-am vazut aseara; povestea unui tanar care are nevoie de un transplant de inima, iar din cauza bolii e nevoit sa renunte la dans si sa-si petreaca timpul admirand Parisul de la balconul apartamentului sau. Pe parcurs facem cunostinta si cu alte personaje, ale caror vieti trec pe langa cea a tanarului iar uneori se si intersecteaza cu ea. Desi genul acesta de film te duce imediat cu gandul la Crash sau Babel, nu e cazul. Vietile lor nu se intretaie atat de tragic ca in cele doua filme amintite, ci mai degraba trec nepasatoare una pe langa cealalta. Initial m-am uitat la film doar pentru Juliette Binoche, care m-a cucerit cand am vazut-o prima oara in Pacientul Englez, dar filmul a inceput sa imi placa pe masura ce il urmaream, poate datorita ritmului relaxant in care actiunea se desfasoara, a personajelor fara destine exceptionale, doar niste oameni simpli, pe care-i poti zari pe strada in fiecare zi. Un film placut,  al caror eroi isi duc viata modesta intr-un Paris lipsit de stralucirea prezenta in brosurile agentiilor de turism, intr-un Paris unde nu toti sunt boemi, unde unii sunt doar vanzatori de legume, altii asistenti sociali, unii studenti, altii profesori, unii proiectanti, altii imigranti, unii vanzatori de baghete iar altii visatori.

Peter Bjorn and John - Paris 2004

joi, 5 martie 2009

catelul milionar

Mdaa.. am vazut si eu aseara filmul surpriza Slumdog Millionaire, care a aparut parca de nicaieri si i-a furat premiile Curiosului Brad Pitt si cred ca a meritat. Nu sunt fan al Oscarurilor, insa cred ca in acest an, juriul a facut o alegere buna. Filmul e foarte bun, nu are cum sa nu iti placa sau macar sa te impresioneze catusi de putin si e unul ce trebuie neaparat vazut la cinema, are un farmec mai aparte. E un film cu de toate pentru toti, drama, dragoste, actiune si desigur concursul de cultura generala Vrei sa fi miliardar?. Cu toate laudele si premiile care le-a primit, filmul are si cateva defecte: ar fi iesit mai bine, daca intreg filmul ar fi fost vorbit in hindusa, dar din cate am inteles engleza e un fel de a doua limba oficiala, deci poate ca e ok abordarea scenariului din punctul asta de vedere; intrebarea din finalul concursului e foarte simpla si desi nu stie sa raspunda la ea, cred ca ar fi fost mai credibil si mai frumos daca nu ar fi raspuns corect; scena cu cersitul imi aduce aminte de Filantropica. Intrebarea se pune: daca regizorul nu ar fi fost englez (Danny Boyle),  daca nu ar fi fost produs si distribuit de studiouri cunoscute ca si Fox sau WB ci realizat in intregime de echipa locala si vorbit in intregime in hindi, oare ar mai fi castigat atatea premii, inclusiv 8 oscaruri? Sincer, nu cred. Totusi ramane de apreciat faptul ca nu s-au promovat folosind imaginea unor actori celebrii, ci au distribuit rolurile unor actori necunoscuti. Una dintre scenele preferate e cand cei doi frati Salim si Jamal, incearca sa supravietuiesca pierzandu-si timpul prin trenuri vanzand nimicuri (cum aparusera la noi intr-o vreme surdo-mutii ce vindeau pixuri si brelocuri) si la un moment dat stau cocotati pe tren, unul dintre ei se leaga cu o sfoara si in timp ce celalalt tine de capatul ei, isi da drumul ajungand in dreptul ferestrei compartimentului, furand mancarea calatorilor. Iarasi foarte amuzant e momentul imediat urmator cand ajung sa fie ghizi turistici (neoficiali) la Taj Mahal furand papucii vizitatorilor ce se descaltau la intrare. Sunt multe scene de genul asta care ti se par oarecum familiare, precum si mizeria de la marginea Mumbai(Bombay)-ului; nu e mare diferenta dintre ce vezi acolo si ce e la noi. Am auzit pe multi care-si blesteama nenorocul de a se fi nascut in Romania, insa cum ar fi fost daca s-ar fi nascut in Somalia(sau orice alta tara din Africa) ori India, unde daca ai norocul sa te nasti in cea mai joasa casta, oricat de ambitios si destept ai fi, nu vei fi bagat in seama si nu vei reusi sa te ridici intr-o casta superiora, unde destinul iti este cu adevarat predestinat dinainte sa te nasti. Asadar un film care nu trebuie ratat. Foarte amuzanta mi s-a parut si scena din final cu dansul a la Bollywood :))

Replica preferata din film:

Te iubesc...

Si ce daca? 

duminică, 1 martie 2009