77 de petale...

...pentru fiecare an trait in chin si in durere, pentru fiecare rana din inima strapunsa de coroana cu spini a destinului, pentru fiecare zambet, pentru fiecare vorba de duh pe care mi-a spus-o, pentru fiecare mangaiere, pentru fiecare soapta, pentru fiecare cantec cu care imi legana somnul, pentru fiecare rugaciune ce m-a invatat, pentru fiecare clipa petrecuta alaturi de ea, pentru fiecare clipa ce am ezitat sa o petrec alaturi de ea, pentru un suflet ce s-a zbatut ca sa ne fie noua bine, pentru bunatatea excesiva, pentru ca si-a sacrificat viata pentru cei din jurul ei, pentru ca a suferit si agonizat 6 luni imobilizata in pat, pentru ca s-a stins apasata de blestem, pentru ca in ciuda tuturor greutatilor a iubit oamenii si a iubit viata, pentru ca nu mai e cine sa-mi pipaie degetele si sa-mi spuna ca voi fi pianist, pentru ca nu mai e cine sa-mi guste supa de nisip cu iarba, pentru ca primavara nu va mai fi la fel fara ea, pentru ca nu mai e cea careia ii spuneam Oma. 

vineri, 3 aprilie 2009