de pe viitorul album Keep Calm and Carry On ce va fi lansat in noiembrie, suna bine, astept albumul :)
Louis Pasteur
Acum 4 ani
Adonai
din pacate nu am reusit sa filmez intreaga melodie, fiindca tocmai atunci coborasem de la etajul trei, de la o inghetata (primita gratis, vanzatorul era un fost coleg de lucru) :)
e ceva deosebit sa-l poti lauda pe Dumnezeu, in mijlocul unui Mall; fusesem tare dezamagit cand am ajuns in parcarea mall-ului, nu erau decat masini si nici o scena, dar am fost placut surprins sa aud si sa vad scena in inima mall-ului, iata deci ca se poate; cu putina bunavointa, daruire si credinta sa poti organiza si asemenea evenimente in care sa-l lauzi pe Dumnezeu nu doar biserica ci intr-un loc plin de tineri...
cred ca locul nu e la intamplare, in urma cu 20 de ani tineri au murit in acest oras, si-au dat viata, ca noi astazi sa ne putem bucura de libertate, insa unii au inteles ca libertatea inseamna ca faci ce vrei, fara sa-ti pese de nimeni. Daca anumite comunitati sunt libere sa se laude si chiar sa faca parade in mijlocul oraselor cu "alegerea" lor de oameni "veseli", de ce nu si noi...? De ce sa nu avem parade crestine? De ce sa nu ne mandrim cu Dumnezeul nostru?
citisem azi in ziar urmatoarele cuvinte: "este o mare victorie a Serbiei normale, in orasele noastre, necredinciosii si satanistii nu au ce cauta." Sunt cuvinte dure, ale unei formatiuni ultranationaliste din Serbia, care insa azi a avut intr-adevar o mare victorie, a reusit sa anuleze o parada gay ce urma a se desfasura pe strazile Belgradului. Ne laudam ca suntem crestini, atunci de ce nu luptam pentru credinta noastra, ca astfel de mizerii sa nu mai aiba loc in tara si in orasele noastre? E adevarat, pumnul si amenintarea nu e solutia, acceptarea si toleranta sunt bune, pana la un punct, cand lucrurile depasesc normalitatea, asa cum a fost ea definita si lasata de Dumnezeu, atunci trebuiesc luate masuri.
duminică, 20 septembrie 2009
...and I've nothing but you on my mind
fluierul impiegatului strapunse aerul incarcat de emotia calatorilor ce forfoteau pe coridoarele inghesuite si inguste ale vagoanelor; colosul de metal se puse in miscare, ducandu-mi iubita undeva departe, unde nu pot sa o mai gasesc, lasandu-ma singur pe peronul garii, cu amintirea zambetului ei reflectat in fereastra compartimentului. Afara sufla vantul rece de toamna iar cativa nori ameninta sa acopere soarele, ma asez pe una dintre bancile murdare de plastic, am s-o astept, poate ca va veni un tren care sa o aduca inapoi.
