to all new arrivals

sâmbătă, 28 februarie 2009

so much war, so much soul...

  Melodia de mai sus, e cea care deschide albumul To all new arrivals al celor de la Faithless. Nu s-a bucurat de succesul pe care l-au avut albumele precedente, asta poate si datorita subiectului sensibil pe care-l trateaza albumul si a faptului ca abordarea stilului muzical este una ceva mai lejera. Nu are ritmuri prea dansante si totusi e un album de exceptie tocmai datorita mesajului pe care-l transmite, un mesaj nu usor de digerat. Un album care se asculta atunci cand esti singur in camera, fiindca te patrunde si te emotioneaza pana la lacrimi. Clipul de mai sus a fost interzis, dar nu pentru imaginile "socante" ci pentru ca deranjeaza, dar ce e ciudat ca in dreptul fiecarui clip de pe youtube la embed scrie: Embedding disabled by request, ca sa nu poti pune clipul pe alte site-uri. Am luat clipul (i-am pus si versuri) i-am facut upload, dar dupa cateva secunde am primit un mail prin care mi s-a spus Your video, Faithless - Bombs (with lyrics), may have content that is owned or licensed by Sony Music Entertainment. Am incercat sa pun clipul direct prin blog, dar surpriza, imi dadea erori, o adevarata conspiratie. Pana la urma am reusit sa postez clipul pe alt site. E vechea poveste, prostimea nu are voie sa vada ceva ce-i pune pe ganduri sau chiar ii trezeste la realitate, trebuie sa vada ce vrem noi, dati-le muzica cu mesaje libidinoase si videoclipuri pe masura; majoritatea clipurilor hip-hop sunt obscene, iar lumea le adora, pentru ca mai vad si ei cate-o buca ce tremura de parca sacara fata ar avea parkinson la fund. Nu sunt impotriva muzicii hi-hop/rap, dar sa fim seriosi, muzica asta nu mai reprezinta de mult ceea ce se dorea a fi, si anume o forma de protest.

 Dar nu despre asta vroiam sa vorbesc de fapt ci de o ciudata coincidenta, in ultima vreme am vizionat destul de multe filme, fiind in concediu medical nu am avut ce sa fac toata ziua acasa, iar concluzia a fost ca in ciuda numeroaselor filme care s-au realizat pe aceasta tema, cele doua razboaie mondiale continua sa fie o sursa de inspiratie pentru cinematografie. Daca in urma cu cativa ani producatorii erau obsedati de filmele fantasy, acum ne invadeaza cu cele in care razboiul intalneste dragostea, caci nu poti face un film despre razboi fara a implica si o poveste de dragoste, pierzi publicul feminin si desigur ca cele mai mari povesti de dragoste se nasc cand razboaiele incep. Desi aceste filme sunt in general bine realizate cu o naratiune captivanta, unul dintre defecte poate fi, ca sunt prea lungi, cu toate astea merita sa acorzi doua ore (si ceva) din viata pentru a viziona un astfel de film decat sa te uiti o ora la, sa zicem Pantera roz 2 (varianta Steve Martin - aceasta noua serie e o rusine si un afront adus vechii serii). Asadar iata care sunt aceste filme si pe care le recomand:

The Children of Huang Shi - inspirat dintr-un caz real, un jurnalist britanic isi risca viata pentru a salva niste orfani chinezi, de a nu fi capturati si inrolati in armata.

Miracle at St. Anna - fiind regizat de Spike Lee, cam sti deja despre ce este vorba in film, despre discriminarea negrilor, de data asta in timpul cei de-al doilea razboi mondial, unde 4 afro-americani raman izolati intr-un sat din Italia. Desi filmul e destul de bun si amuzant in anumite locuri, justificarea crimei de la inceputul filmului nu isi gaseste explicatia nici de-a lungul flashbackurilor si nici in finalul filmului.

The boy in the striped pyjamas - film ce mi-a adus aminte de La vita e bella, atrocitatile razboiului, lagare de concentrare, holocaustul, privite prin incocenta unui copil, diferenta e ca de data aceasta copilul e neamt si tatal sau nu e prizonier ci tocmai comandantul lagarului, iar filmul nu e la fel de jucaus ca si cel italian, dar un film cat se poate de serios si emotionant, scena din final cu siguranta ca va va stoarce cateva lacrimi.

Passchendaele - primul razboi mondial dintr-o viziune canadiana. Daca primele trei filme nu contineau si povesti de dragoste, ei bine aceasta are una prezenta si in urmatoarele filme, dintre o asistenta si un soldat.

The Edge of Love - desi acest film nu se concentreaza prea mult pe razboi, ci pe relatiile dintre personaje, cand o vezi pe Keira Knightley (o asistenta indragostita de un poet, vechi prieten din copilarie, dar alege sa se marite cu un soldat), te duci imediat cu gandul la Atonement, dar orice comparatie nu isi are rostul. Filmul e bunicel dar nu se ridica la nivelul lui Atonement.

The Reader - un film excelent si un rol la fel de excelent interpretat de Kate Winslet, fapt dovedit de numeroasele premii pe care ea le-a primit pentru prestatia ei ce au culminat cu Oscarul pentru cel mai bun rol feminin. Insa in ciuda acestor excelentze, filmul are doua mari defecte: scenele in exces de nuditate gratuita de la inceputul filmului si relatia pedofila dintre personajul lui Kate si un baiat de 15 ani, un fel de Lolita inversat.

Australia - filmul e mai mult un omagiu adus marii insule si un omagiu destul de reusit tinand cont si-au ales ca promotori doua dintre cele mai bune exporturi de care dispun, in materie de actori: Nicole Kidman si Hugh Jackman. Desi foloseste formula clasica, o ea cu nasul pe sus si de data asta mostenitoare a unei ferme si un el cam taranoi (cel putin la inceput) care nu se suporta si in final ajung sa se indragosteasca unul de celalalt. Razboiul isi face si el simtita prezenta mai spre final, dar ce final!

The Red Baron - povestea (reala din cate se pare) a unor aviatori germani in timpul primului razboi mondial. Niste soldati, care in primul rand au stiut sa fie oameni si sa-si respecte adversarii. Naratiunea se concentreaza in general pe unul dintre aviatori, ajuns sa fie poreclit The Red Baron de catre britanici sau Le Diable Rouje de catre francezi, care se temeau de el si in acelasi timp il si respectau. Apare la un moment dat desigur si povestea de dragoste, dintre baron si cum altfel decat o asistenta. Un dezavantaj al filmului ar fi schimbare constanta a locatiei in care actiunea filmului se desfasoara, poate fi usor derutant.


astea sunt doar o parte din filmele aparute in ultima vreme ce trateaza aceasta tema, insa mai sunt si altele, deja celebrul Valkyrie, care parca vad ca nu o sa ma impresioneze, nu stiu de ce, oricum vizionare placuta :)

joi, 26 februarie 2009

moartea in nuante de albastru

Era o noapte racoroasa, in miezul lui martie, cand Doamna Lara deschise brusc ochii si fixandu-i undeva pe tavan, ramase nemiscata pentru cateva secunde. Simti racoarea noptii mangaindu-i obrazul; se intoarse intr-o parte si ramase asa o vreme, fascinata de dansul perdelei cu vantul ce sufla prin fereastra deschisa, conducandu-i pasii de dans intr-o stranie lumina albastruie pe notele dulci ale unui cantec de vioara. Spectacolul ce se desfasura in dormitorul Doamnei Lara, ii aminti acesteia de primul bal la care participase, era la Paris si avea doar 16 ani, rochia albastra ce parea special creata pentru ea ii venea perfect, fusese laudata sau mai de graba invidiata de toate domnisoarele din sala, iar junii cuceritori se ingramadeau sa o complimenteze si sa o invite la dans. Doamna Lara ofta schitand un usor zambet, se facuse deja prea frig in camera si se hotari sa se ridice din pat sa mearga sa inchida fereastra. 
 "Ciudat..., gandi ea, nu-mi aduc aminte sa fi lasat fereastra deschisa aseara. Si muzica... parca nu mi se mai pare ca o aud ca prin vis, pare atat de reala." Se apleca usor peste trupul sotului ei, dormea dus; il atinse cu degetele pe obrazul neras, iar el reactiona printr-un scurt marait, miscandu-si brusc buza in gest reflex. Dar muzica, muzica aceea, nu contenea a se mai opri. Se ridica in cele din urma din pat, pasi desculta pe podeaua din lemn, iar cu fiecare pas pe care-l facea, lumina albastra ca invaluia perdeaua palea tot mai mult. Ajunse in dreptul geamului, vantul taios ii facea rani in carne lasand frigul sa-i intre-n oase. Privi afara, luna era acoperita de nori negri, o stranie ceata se ridica din pamant cuprinzand intreaga gradina, iar un om, tinand ceva in mana, fugea inspre labirintul de gard viu. Insa pe cand Doamna Lara se pregati sa strige, el disparu invaluit in ceata. Incepu sa ploua iar cerul mugea in tunete lungi, scanteind fulgere ce crestau norii in vene de lumina. Doamna Lara inchise repede fereastra, furtunile o inspaimantau, si se ciubari inapoi in pat langa sotul ei.

 Se auzi un ciocanit, clanta masiva din argint se apleca iar usa se deschise incet, impinsa de spatele menajerei care tinea in brate asternuturile proaspete. 
"Buna dimineata Doamna Lara!"
"Buna dimineata... Cecilia. Ai venit cam devreme azi."
"Ooo nu... Doamna Lara, e deja ora 11... "
"Vai Doamne.... atat de tarziu? Niciodata nu am dormit pana la ora asta...". Doamna Lara se ridica brusc din pat aruncand rochia de noapte pe jos, incepand sa caute agitata prin sifonier.
"V-as mai fi lasat dormiti Doamna Lara, dar avem un musafir..."
"Pe cine... din cate stiu eu nu asteptam pe nimeni astazi, sotul meu este plecat."
"E parintele Marius..."
"Off... mai este pana la Paste, doar nu vrea sa ma impartesesc de pe acuma?"
"Nu stiu doamna, l-am invitat in sala de oaspeti si i-am spus sa astepte, ca dumneavoastra nu sunteti inca pregatita."
"Foarte bine, Cecilia... ce zici... sa iau asta sau astalalta?"
"Ha ha.. doamna... v-as spune sa o luati pe asta doar ca sa-i vad cum i se bulbuca ochii parintelui ". 
"Bine atunci o s-o iau pe cealalta, sa nu-l ispitesc pe saracul parinte asa de dimineata."
"E deja aproape amiaza doamna", spuse Cecilia scuturand perna si ingramadind-o in acoperitoarea albastra cu flori galbene si portocalii de gerbera.
"Cecilia..."
"Da, doamna..."
"Cum ai dormit azi-noapte, nu ai auzit nimic ciudat?"
"Am dormit foarte bine. Ciudat doamna? In ce fel ciudat?"
"Eu stiu... o muzica de vioara..."
"Nu stiu doamna, eu am dormit ca un prunc, nu am auzit nici o muzica."
"Ahh... esti la fel ca barbatu-mio, dormiti tun, poate sa pice castelul pe voi si tot nu va treziti."
"Da doamna, dar noi o sa murim in somn, in timp ce dumneavoastra o sa va treziti la timp."
"Eh... mai bine sa mor in somn decat sa nu dorm deloc."
"Gata doamna, am terminat cu asternuturile, o sa iau buchetul asta de flori si o sa aduc altul nou. Veti servi micul dejun in camera si sa-i spun parintelui sa mai astepte sau..."
"Spune-i parintelui Marius ca voi veni imediat si o sa servim micul dejun impreuna."
"Bine doamna, am incercat sa-l servesc cu ceva, dar a refuzat."
"Du-i totusi un ceai."
"Bine, doamna... doriti ceva anume la micul dejun?"
"Nu, las asta la aprecierea bucataresei."


Cecilia intra in bucatarie, unde bucatareasa durdulie, in sortul alb si cu boneta pe cap, cu manecile suflecate framanta din greu aluatul pe masa plina cu faina si tipa la cei din jurul ei ce alergau care incotro; parea un haos de nedescris, insa totul era sub controlul mainilor dibace ale bucataresei Leka. Aceasta vazand-o pe Cecilia ii striga:
"Ei.. ce face doamna, se trezi?"
"S-a trezit... si..."
"Mare cocoana si doamna asta Lara... se trezeste la ora cand eu sunt in toi cu pregatirea pranzului. Bai ce faci acolo, ti-am spus sa cureti naibii morcovii aia! Si unde mama ei de treaba e Miska?"
"S-a dus sa prinda cocosul", spuse cu sfiala o domnisoara, ce freca de zor intr-un castron.
"A plecat acu juma de ora, atata-i trebe neghiobului ala sa prinda un cocos? Nici nu stiu pentru ce il mai tin in bucataria asta, nu e in stare de nimic, decat sa se dea la fetele mele. Sa vezi tu ce-i dau pe spinare cand o ajunge incoace. Ia zi Cecilio ce vrea doamna la micul dejun?"
"Pai a zis ca ramane la aprecierea ta..."
"Da sigur, ca io-s acuma platita sa-i ghicesc gusturile dansii..."
"Sa vezi ce mi-a zis..."
"Ce ti-a mai zis? "
"Mi-a spus ca a auzit muzica azi-noapte."
"O fi visat, daca n-as avea atatea griji pe cap si n-as face nimic ca dansa, decat sa stau toata ziua la povesti si la ceaiuri, poate as auzi si io muzici noptile."
"Apropo de ceai, trebuie sa-i faci unul si parintelui Marius."
"Sarlatanul ala... "
"De toata lumea te legi, e cineva pe care suporti?"
"Da draga, pe tine te suport... desi nu inteleg de ce te dedici in halu asta Doamnei Lara..."
"Pai... e doamna mea, e stapana mea, e meseria mea sa ma dedic ei si in plus imi place sa o fac, mi-e ca o prietena, ne intelegem tare bine, nu inteleg de ce nu o suporti."
"N-am zis ca n-o suport, dar ma enerveaza uneori cu mofturile ei... Si draga mea, ea nu iti este prietena, n-are cum, niciodata n-o sa-ti fie, stapanii nu sunt prieteni cu slujitorii lor."
"Mnaa.. dar oricum... ar trebui sa o respecti mai mult, nu o cunosti asa cum o cunosc eu si in plus e si stapana ta."
"In primul rand, n-am zis ca n-o respect si in al doilea Doamna Lara nu imi e stapana, sunt singura persoana din castelul asta care nu si doarme in el, am casa mea. Si daca e sa fie cineva stapan pe viata mea, e Al de sus.."
"Leka... da' tu nu crezi in Dumnezeu!"
"Ei si ce? Daca nu cred, nu inseamna ca nu exista."
"Zici ca nimeni nu iti este stapan, dar barbatul tau...?"
"Ei draci... daca-l mai prind p'acasa pe betivul ala ii rup picioarele."
"De ce... sa nu zici ca l-ai trimis de acasa?"
"Ei nu... pai eu ma spetesc degeaba, ma enervez cu toti prostii astia ca nu stiu sa faca diferenta dintre o furculita normala si una de salata, iar el sa-mi stea zilele si noptile prin birturi si sa-mi bea toti banii?"
"Ia Uite-l si pe asta... pe unde dracu' umblasi ma' impielitatule? "
"Am fost sa prind cocosu, arza-l-ar cuptoru sa-l arza, ca-i rau al naibii, daca-i sti cat m-am luptat cu el!"
"Sa vezi ce lupte iti dau eu tie... "
"Da ce... ca..."
"Taci... si pune-te si jumuleste-l, ca stiu io c-ai fost sa te giugiulesti cu nepoata grajdarului, nu ti-e rusine porcule, are 14 ani, e fetita."
"Ooo.. da ce fetita... sa vezi ce pepeni are.." nici nu apuca sa sfarseasca bine propozitia ca se trezi cu o tigaie in cap.




"Buna dimineata parinte Marius!", spuse Doamna Lara aplecandu-se sa sarute mana parintelui.
"Buna dimineata Doamna Lara."
"Care este ocazia acestei onorate vizite?"
"Am venit sa vorbesc cu sotul dumneavoastra, dar mi s-a spus ca nu este acasa si atunci am hotarat totusi sa raman sa discut cu dumneavoastra."
"Imi pare rau ca v-am facut sa asteptati atat..."
"Nu face nimic, se intelege ca femeile au nevoie de mai mult timp pentru a se pregati pentru o intalnire, iar dumneavoastra doamna aratati minunat in rochia asta verde, vi se potriveste cu ochii, aceeasi ochi ii avea si Doamna Lyna."
"Ooo... multumesc, ciudat compliment din partea unui parinte."
"Oi fi eu parinte dar asta nu inseamna ca nu stiu sa apreciez ce este frumos."
Intre timp sosise Cecilia cu inca o slujitoare, aducand ceaiul si micul dejun al doamnei Lara.
"Imi cer scuze ca va trebui sa servesc micul dejun in prezenta dumneavoastra, sper sa nu va suparati."
"Oh, nicidecum."
"Serviti un ceai."
"Nu, nu multumesc".
"Haide, va rog, insist."
"Ei bine atunci, daca insistati."
In timp ce doamna Lara spargea cu o lingurita coaja unui ou, iar parintele isi punea zahar in ceai, il intreba:
"Si despre ce ati vrut sa discutam?"
Parintele sorbi din ceasca si o aseza apoi pe farfuriora:"Dupa cum stiti peste o luna va fi Sfanta sarbatoare a Pastelui si am venit sa va readuc aminte de taina Sfintei Euharisti."
"Eram sigura ca de asta ati venit."
"De fapt, nu de asta venisem, dar daca tot eram aici am zis ca de ce nu sa aduc si lucrul asta in discutie."
"si cand ati dori sa vin?"
"Cand vreti dumneavoastra, dar cat mai curand. Doar e aici la doi pasi, considerati-o ca o plimbare prin gradina."
"Da, numai ca in gradina te lasi sedus de parfumul florilor iar razele de soare te mangaie si pasarele iti canta voioase, pe cand in catedrala aia groteasca, te invaluie intunericul si mirosul patrunzator de tamaie."
"E mirosul care-i place Domnului!"
"De e sa fie asa, atunci Domnul tau are gusturi foarte ciudate; sunt sigura ca daca ar avea de ales intre catedrala decorata cu tot felu de monstruleti pe ea sau gradina mea cu flori pline de culori si miresme, ar alege gradina mea."
"Se prea poate Doamna Lara, in fond Dumnezeu a creat mai intai gradina Edenului si apoi au aparut celelalte."
"Ei vezi ca am dreptate?" spuse doamna Lara zambind.
Parintele Marius profita de ocazia de a avea ceasca de ceai in mana si in locul unui raspuns a ales sa sorbeasca din ceasca.
"Va astept atunci duminica?"
"Daca asta va e dorinta, parinte, asteptati."



 Trecuse de amiaza, iar Doamna Lara se plimba prin gradina, cand il vazu pe gradinar tundand gardul viu de la intrarea in labirint; merse inspre el cu dorinte de a-i pune cateva intrebari.

"Buna ziua Grigor!"
"Buna ziua, Doamna Lara, e cam racoare afara pentru o plimbare."
"E un pic racoare, dar imi place aerul asta curat dupa o noapte in care a plouat."
"Plouat doamna, cand?"
"Azi-noapte Grigor, sa nu zici ca nu ai auzit furtuna?"
"Nu doamna, n-am auzit nici o furtuna si azi-noapte nu a cazut un strop de ploie, uitati ce tare e pamantul."
"ciudat... daca nu ai auzit furtuna, presupun ca nu ai auzit nici muzica."
"Muzica doamna?"
"Lasa.. nu mai conteaza..."
"Muzica de vioara doamna? Am auzit-o cum sa nu?!"
"Deci inseamna ca nu sunt nebuna, cineva chiar a cantat azi-noapte. Cine a fost?"
"Nu stiu cum sa va spun Doamna Lara, dar muzica ce ati auzit-o nu e reala."
"Nu e reala, ce vrei sa spui cu asta Grigor? Amandoi am auzit-o inseamna ca trebuie sa fi fost adevarata, cineva trebuie sa o fi cantat!"
"Cineva sau.. ceva..."
"Ceva...?"
"Nu stiu cum sa va spun Doamna Lara..."
"Cum poti!"
"Ati auzit de legenda scripcarului care canta la vioara lui noaptea ademenind tinerele fete, iar mai apoi acele fete dispar, nimeni nu stie unde."
"E doar o legenda Grigor, doar nu crezi in asa ceva, te consideram un om credincios."
"Si sunt Doamna Lara, dar unele lucruri se petrec dincolo de puterea credintei si de intelegerea noastra."
"Si vrei sa-mi spui ca acel scripcar canta azi-noapte la noi in gradina?"
"Nu stiu doamna, n-am spus asta, dar e posibil. Conform legendei scripcarul apare o data la 10 ani, trei nopti la rand iar in ultima noapte dispare cu tot cu prada."
"A dovedit cineva lucrul asta?"
"Nu dar un lucru e sigur, fete au disparut."
"Fete dispar tot timpul Grigor."
"Da doamna, dar unele se mai intorc sau le mai gaseste cineva cine stie pe unde, in schimb astea nu se mai intorc niciodata."
"Ca orice fiinta supranaturala, reala sau nu, ce bantuie pamantul si imaginatia oamenilor, trebuie sa aiba si ea un motiv pentru care face asta..."
"Probabil cauta razbunare, doamna!"
"Razbunare? Pe cine vrea sa se razbune?"
"Pe dumneavoastra doamna!"
"Pe mine? Cum iti permiti sa faci asemenea afirmatii?"
"Ma scuzati Doamna Lara, dar dati-mi voie sa explic: sunt lucruri pe care dumneavoastra nu le stiti si nu vi s-au spus, acum douazeci de ani, cand ati fost plecata in Franta, s-au intamplat niste lucruri necurate pe la castel."
"Necurate?"
"Da doamna. Era ziua Doamnei Lyna, iar tatal dumneavoastra fiind plecat in Anglia, ii facuse cadou mamei dumneavoastra un scripcar, care sa-i cante in fiecare seara in gradina timp de o saptamana. Era un tanar bine la trup, tare chipes si cu o voce de inger, caci atunci canta si cu vocea nu numai cu vioara. Tatal dumneavoastra continua sa-si amane venirea, pentru ca in loc sa vina acasa a mers sa se intalneasca cu dumneavoastra la Paris, iar Doamna Lyna incepuse sa faca o mica pasiune pentru acest june. Afland de acest lucru, tatal dumneavoastra l-a trimis la plimbare pe tanar, fapt ce a mahnit-o pe Doamna Lyna, care-i reprosa intr-o scrisoare ca se simte singura si ca-i ia si ultima ei distractie."
"Sti cam multe pentru un gradinar, nu crezi?"
"Da doamna, stiu pentru ca eu am fost omul de incredere al tatalui dumneavoastra."
"Deci de la tine a aflat ca mamei ii placuse de muzicant?"
"Da doamna, dar lasati-ma sa continui. Asadar scripcarul cel tanar s-a intors la castel pentru a mai canta doar pentru trei nopti, fiindca in a treia noapte dupa ce a sorbit din pocalul cu vin, care ii era servit in fiecare seara, a murit."
"L-ai otravit?"
"Da doamna, dar a fost la cererea tatalui dumneavoastra..."
"Nu-mi vine sa cred, si daca el iti zicea sa-ti iei viata ti-o luai?"
Gradinarul incepu sa se balbaie, iar mainile inclestate pe manerele foarfecelui incepusera sa-i tremure.
"Raspunde cand te intreb!"
Cu privirea in pamant, rosti un "nu" abia auzit.
"Ar trebui sa te dau afara..."
"Va rog doamna nu..."cazand in genunchi cuprinzandu-si mainile de picioarele Doamnei Lara. "Sunt batran, ce sa mai fac la varsta asta, unde sa locuiesc, fie-va mila?"
"Dar tie ti-a fost mila de acel tanar cand i-ai pus otrava in vin?"
"Doamna..." spuse gradinarul gafaind printre lacrimi, "daca ati sti cat de mult m-a bantuit povestea asta si dumneavoastra sunteti prima persoana la care ma confesez..."
"Cred ca ma confunzi cu parintele Marius... Ridica-te de jos, esti penibil... N-am sa-ti pot ierta pacatul, nu e asta treaba mea, dar pot sa fiu induratoare, pentru ca nicaieri nu mai gasesc o gradina asa frumoasa ca asta."
"Va multumesc mult, doamna, va multumesc..."
Suna clopotelul pentru servirea pranzului, Doamna Lara se intoarse sa plece, cand Grigor isi aminti: "Doamna Lara... un lucru foarte important, daca la noapte si maine noapte veti mai auzi muzica, orice ati face, numai sa nu iesiti afara, nici macar la geam."
"Bine, bine... Grigor."


   Doamna Lara se trezi din nou brusc la fel ca data trecuta si la fel ca in noaptea trecuta fereastra era deschisa iar vantul ii aducea in camera prin usoare adieri notele magice ale viorii. Vru sa se ridice si sa inchida fereastra, dar isi aduse aminte de vorbele gradinarului, fapt ce o facu sa se razgandeasca si sa coboare la odaia Ceciliei, pe care o trezi si o ruga sa vina sa inchida fereastra.
Desi Cecilia intelegea multe dintre mofturile Doamnei Lara, acesta i se paru de-a dreptul ridicol si se gandi ca poate totusi Leka avea dreptate, era prea slugarnica.
In ziua urmatoare Doamna Lara se plimba prin castel, prin gradina, ba chiar se gandise la un moment dat sa mearga si la catedrala, dar gandul acesta ii disparu la fel de repede cum se ivise. Nu vorbise cu nimeni toata ziua.
Era a treia noapte cand lucrurile se intamplara exact la fel, aceeasi fereastra deschisa, aceeasi lumina albastrie ce imbratisa perdeaua, aceeasi muzica imbietoare. Se gandi insa ca toate astea si povestea cu legenda nu sunt decat niste copilarii, iar gradinarul nu vru decat sa o inspaimante. Si in plus nu putea sa faca ce facuse si noaptea trecuta, sa-si trezeasca slujnicele ca sa-i inchida fereastra, mai mult ca sigur ca o suparase pe Cecilia, fapt ce o intrista si pe ea, fiindca era singura slujitoare cu care se intelegea bine. Asa ca se ridica din pat si merse spre fereastra, privi afara si il vazu: un tanar cu pletele cazandu-i pe umeri, imbracat intr-o pelerina neagra cu albastru pe interior, tinand in mana o vioara. Cand o vazu, se opri din cantat si ii facu semn cu mana in care avea arcusul zicandu-i: vino.
Se crapa de ziua, cocosii cantau, iar Cecilia se indrepta spre odaia gradinarului pentru a lua buchetul de flori pe care acesta il pregatea in fiecare dimineata pentru Doamna Lara. Trebuia sa iasa din castel si sa mearga prin gradina, odaia lui avea intrare separata. Merse ingandurata pe poteca din caramizi cenusii cand dintr-o data scoase un tipat.
Doamna Lara zacea intinsa pe poteca de caramizi, in rochia de noapte. Gradinarul iesi repede din camera lui, pipai incheitura Doamnei Lara, insa nu simti nici un puls. Isi intinse degetele peste ochii ei vrand sa-i inchida cand observa ca ochii doamnei Lara erau albastri, iar caramida pe care se sprijinea capul ei era deasemenea albastra. Grigor ofta si un singur lucru ii trecu prin minte: scripcarul. 
 



Praga, 2008

marți, 24 februarie 2009

sunset over Prague

Praga, 2008

duminică, 22 februarie 2009

I'm not like Dusty Springfield

Duffy - Stepping Stone

 Cei care spun ca nu se mai face muzica buna in ziua de azi, ori nu stiu unde sa caute ori nu vor. Si ca sa le demonstrez contrariul, ieri seara Duffy, a castigat cu un album de debut trei premii ( cea mai buna voce feminina, cel mai bun debut, cel mai bun album britanic) la Brit awards, premiile britanice pentru muzica. Si nu, Coldplay nu au castigat nici un premiu, chiar daca au avut patru nominalizari, dar se pot consola cu cele 3 grammy castigate. De altfel si Duffy a reusit sa smulga un grammy la categoria Best Pop Vocal Album (celelalte doua premii la care fusese nominalizata i le-a furat la fel de tanara si talentata, Adele). 

 Desi a decis sa-si promoveze albumul cu Mercy, o decizie pe de o parte usor de inteles, la fel au facut si One Republic cu Apologize (cea mai slaba melodie de pe intreg albumul, o melodie ce nu il reprezinta deloc ), au ales o melodie care prinde la public, insa in ambele cazuri albumele sunt cu mult mai mult decat aceste melodii. Pe albumul Rockferry, Duffy te surprinde cu melodii foarte emotionale si triste precum Warwick Avenue sau Stepping Stone insa tocmai pe cand asculti muzica ei si te gandesti la relatiile esuate sau iubirile pierdute tot ea vine sa te incurajeze, sa continui sa visezi, sa speri si sa crezi ca va fi mai bine, mult mai bine in Distant Dreamer.

P.S.: de cum s-a lansat, lumea a inceput sa o compare cu Dusty Springfield, ceea ce pana la urma e destul de evident, fapt ce a cam deranjat-o putin: "I can't be light-hearted about being compared with a singer like Dusty Springfield. It's easy for people to drop names like that, because they have a lot of resonance. But it's also unexpected. It's like saying a car is the same as a train just because the two of them move." 

joi, 19 februarie 2009

un alt fel de.... cadou

 Chestia de mai sus nu am vazut-o la un sex-shop ci la muzeul de tortura din Praga. Asadar daca esti o femeie suspicioasa si crezi ca partenerul are tendinte sa te insele, nu mai are rost sa suni la Tradati in dragoste, fa-i cadou aceasta "jucarie", desi va fi cam greu sa-l convingi sa o poarte. Pentru cine nu-si da seama, e o centura de castitate, pentru barbati... da se pare ca a existat si asa ceva... uuhh.. the pain.... :D

Praga, 2008

miercuri, 18 februarie 2009

the return of placebo

 Cam asa arata biletul de la concertul Placebo de acum 3 ani, ce s-a tinut in Bucuresti, la Arenele Romane, in fata a 6000 de persoane. Dupa cum au promis atunci la iesirea de pe scena, cei de la Placebo se reintorc in acest an, in 21 iunie, din pacate cu un alt tobosar, dar pe care tot Steve il cheama, sa speram ca va face treaba buna.

 Daca data trecuta am avut parte de peripetii pe drum, intarzierea trenului cu doua ore, accident inainte de Deva, trenul lovind o dacie, tarand-o vreo 200 de metri, acolo alte doua ore de asteptat; inlocuirea locomotivei cu o alta, care s-a stricat inainte de Brasov, unde am mai stat inca o ora, proasta organizare a concertului si sunetul prost, dar toate recompensate de show-ul oferit de Brian si compania; sper ca de data asta organizatorii sa puna lucrurile la punct, intrarea sa se faca cum trebuie si sa nu mai fim tratati ca niste oi ce se ingramadesc in staul si formatia sa ne incante cel putin la fel cum au facut-o data trecuta si desigur sa ii mearga chitara la Special Needs, iar acuma ar fi frumos sa cante si Without you i'm nothing si melodii de pe albumele mai vechi sau melodii mai putin cunoscute (cum e Leni de exemplu).  

 Concertul face parte din turneul de promovare al noului album, care dupa vorbele lui Brian va suna ceva mai diferit decat cu ce ne-a obisnuit pana acum. Hmm... astept cu neradbare si albumul, dar mai ales concertul.

.:: Placebo-Leni ::. 

marți, 17 februarie 2009

Leviticul 24:20

"Are you righteous? Kind?
Does your confidence lie in this?
Are you loved by all? Do you imagine your sufferings will be less because you loved goodness and truth?
What are you to me?"

duminică, 15 februarie 2009

mesaj pentru (ne)indragostiti

  Daca te-ai saturat de reclamele de gen: "trimite un sms cu mesajul dragoste la numarul xxx si poti  castiga o excursie romantica in doi la Paris", daca te-ai saturat sa vezi vitrinele fiecarui magazin umplute pana la refuz cu inimioare, daca te-ai saturat de vanzatorii de inimioare si tot felul de animale de plus, daca te simti singur sau daca esti ca si mine si urasti "sarbatoarea" asta idioata pe care lumea ti-o baga fortat pe gat, scuip-o afara si serveste cu mine un pahar de Ballantine's. 

HAPPY BALLANTINE'S DAY

P.S.: lichidul din pahar e suc de mere, fiindca azi-noapte cand am facut poza nu imi mergea netul si a trebuit sa fac rost de o poza cu un pahar, asa ca am luat unul din bucatarie :P

sâmbătă, 14 februarie 2009

invazia verde...

...la castelul din Praga

treptele ce duc inspre castel

tufa asta seamana cu un elefant si puiutul 

Praga, 2008

vineri, 13 februarie 2009

Living in a lie Vs Don't speak

 Daca ar fi sa aleg intre cele doua formatii, Guano Apes sau No Doubt, ar fi foarte simplu, prima ar castiga detasat. Insa daca e sa aleg intre cele doua melodii, sincer nu stiu pe care as putea sa o vad castigatoare. Ca si cariera si performanta artistica Guano Apes sunt cu mult deasupra celor de la No doubt. Cele doua melodii merg cam pe aceeasi linie melodica si trateaza cam acelasi subiect, ambele reusesc sa-ti trezeasca sentimente dintre cele mai intime si profunde, te ating la coarda sensibila. Sandra Nasic (solista Guano Apes) are insa o voce mult mai puternica decat a lui Gwen, o voce capabila sa duca in spate si sa reprezinte o formatie rock, pe cand Gwen nu face decat, la fel ca si videoclip, sa centreze imaginea asupra ei. Gwen a adus prea mult sclipici in formatie si asta s-a vazut si in ultimele albume, cand formatia s-a lasat influentata de ea, alunecand usor inspre pop, reggae si hip-hop, de asta poate ca pana la urma destramarea formatiei nu a fost neaparat un lucru rau. Din pacate nu acelasi lucru l-as putea spune despre Guano Apes, care si-a pastrat mereu latura agresiva dar au si reusit sa te mangaie cu balade superbe. E trist ca formatia s-a despartit, mi-as fi dorit foarte mult sa fiu la un concert de-al lor, dar cine stie, poate se vor reuni, au facut-o si altii, de ce nu si ei?! 

 Si totusi, care melodie e mai buna?

VS

miercuri, 11 februarie 2009

naparlirea lui Ziggy

 In urma cu o saptamana am trait experienta National Geographic la mine in camera. Ziggy a naparlit pentru a doua oara de cand il am, prima a fost asta vara, dar eram plecat in moldova si nu am reusit sa fac poze, mama nu a mai intrat in camera vreo doua zile :D. Naparlirea la tarantule e un proces lent, dureros si foarte sensibil. Fiindca sunt niste creaturi cu schelet exterior, exoschelet, de fiecare data cand cresc sunt nevoite sa treaca prin acest proces al narparlirii, care presupune mai multe etape:

1. inainte de naparlire, Ziggy trece printr-o perioada, care poate tine de la una la doua, chiar trei luni, in care nu mananca nimic, ca un fel de post negru :D

2. cu vreo doua zile inainte incepe sa lase panza si isi tese un culcus, e singura perioada din viata cand tese panza, dupa care se aseaza pe spate in culcus, cu picioarele in sus si coltii la vedere :) 

3. pielea de pe spate i se crapa si noul trup reuseste sa evadeze

4. vechiul schelet e impins intr-o parte si revine la pozitia normala, in picioare (toate cele 10).

cam asa arata vechiul schelet, ca o haina aruncata pe care nu o mai poarta nimeni.

Uneori ne-ar prinde bine si noua cate o naparlire, sa lasam tot ce-i rau in urma si sa imbracam o haina noua :)

marți, 10 februarie 2009

by the old tavern

 Era o alta zi, in care rataceam pe strazile pietruite din Praga, cand ma hotarasem sa pornesc inspre castel. Ajung pe o straduta si dau de o taverna medievala, cea mai veche din Praga zic ei, asa o fi, n-am cum sa-i contrazic. Pasesc in semiintunericul dinauntru, gasesc un meniu, ma tot uit pe el, il intorc pe toate partile, dar degeaba, nu inteleg nimic din ce scria, atunci o domnisoara, imbracata ca o domnita a vremurilor trecute, cu parul blond impletit in doua codite, ma intreaba daca doresc sa servesc ceva. Ii raspund ca nu inteleg nimic si atunci imi da un meniu in engleza. Din toate felurile de mancaruri, am ales "portia saracului"(the poor travelers meal, ceva de genu), m-a poftit la o masa si am asteptat.  Mi-a placut foarte mult stilul localului, nu era curent nicaieri, doar lumanari, nici macar la baie nu aveai bec, doar o lumanare mai mare, iar ca sa ajungi la baie trebuia sa cobori niste scari intunecate, ce aveau in capetele fiecarei trepti cate o lumanarica, iar podeaua era din scanduri acoperite ici colo cu paie. Nu era genul de local rustic de prost gust de care dai peste tot, cu cate o roata de caruta agatata pe perete si mai o furca pe alt perete. Un loc care reuseste cu adevarat sa te transporte in timp. Mi se aduce berea; oriunde ai manca in Praga, obligatoriu sa savurezi o bere neagra, nu vei regreta, au printre cele mai bune beri din lume. Mi se mai aduce un bol cu apa calduta, in care plutea o felie de lamaie si mi se spune ca mancarea va veni imediat. Am vrut sa-l intreb pe ospatar care e faza cu bolul cu apa, dar imi era rusine. M-am tot gandit si nu am gasit nici un raspuns, asa ca iau bolul in maini, ma uit imprejur sa nu ma vada nimeni si iau o inghititura din apa calduta, dupa care pun repede bolul inapoi pe masa. Hmm... n-are nici un gust, ma gandeam eu... ce-o fi si cu tampenia asta?! Dau bolul mai la o parte si revin la bere. Imi vine si platoul cu mancare atat de frumos aranjat incat imi era mila sa incep sa mananc, din pacate nu i-am facut poza, imi era prea foame. Cand am vazut cate erau acolo pe platou m-am intrebat: hmm... asta e meniul saracului? cum arata atunci ala al boierului?

Aveam 4 aripioare de pui prajite, un carnat mare (se pare ca e ceva traditional, am mai fost servit si in alt local), o bucata perfect rotunda cu ceva carne macinata amestecata cu mai ceva, foarte foarte consistenta, o frigaruie cu sunculita, ceapa si ciuperci, jumatate de mar copt si jumatate de porumb copt, la care se adaugau doua boluri micute, unul cu ceva sos alb acrisor si unul cu un sos visiniu dulce, parca era gem. Toate astea plus berea m-au costat in jur de 350 de coroane, relativ ieftin; unul dintre avantajele din Praga e ca mancarea nu e scumpa.

 

pozele nu sunt prea reusite, da nah :P

mdaa.. berea ceha... yum...

mi-a placut foarte mult suportul pentru lumanare, doua picioare si o coada :) 

taverna se gaseste pe straduta Thunovska, pofta buna :)

Mary Hopkin - Those Were The Days 

P.S.: am aflat mai apoi ca bolul acela cu apa calduta era sa te speli pe maini :))

Praga, 2008

luni, 9 februarie 2009

there was a time...

...when Guns'N'Roses ruled the world...

mdaa... a trecut vremea cand Axl si compania cucerisera lumea cu muzica lor, cand te faceau sa strigi ca apucatul prin camera cu tv-ul dat la maxim pe Mtv (ala original, nu facatura ce e la noi) pe Welcome to the jungle, cand te faceau sa suni la radio si sa-i dedici iubitei Sweet child o'mine, cand te ispiteau cu scene din Terminator 2 (cel mai tare film la acea vreme) in You could be mine (parca si acum retraiesc fascinatia ce-am avut-o la vederea acelui videoclip, imi dorisem atat de mult sa vad filmul) , cand te faceau sa visezi la Paradise City, where the grass is green and the girls are pretty, cand starneau controverse rasiale cu One in a million, cand storceau lacrimile domnisoarelor cu November Rain si tot ei le consolau cu Don't Cry, i still love you baby... dar vorba lui Jay Leno: "when you were a fan back then, with long hair and tight jeans and you've been waiting 17 years for a new album, you find yourself today bald and married with three children, welcome to the jungle now!" Trist, dar adevarat, 17 ani le-a trebuit celor de la Guns sa lanseze albumul, mult, prea mult asteptatul Chinese Democracy. Desi din componenta originala nu a mai ramas decat Axl, lipsa fostilor membri si in special a lui Slash nu se prea face simtita, albumul suna foarte foarte bine, aceeasi voce exceptionala a lui Axl cu tonuri agresive si calme in acelasi timp, solo-uri grave de chitara si acorduri line de pian. Un album ce merita cumparat si ascultat, un album de colectie, mai ales pentru un fan G'N'R. 

aa.. si... de precizat ca azi e ziua lui Axl Rose, La Multi Ani ! :) 

vineri, 6 februarie 2009

portretul unei domnisoare

 Acesta e doar unul dintre artistii care asteapta cu nerabdare sa-ti imortalizeze portretul pe o coala de hartie. Ii gaseai pe podul Carol, ingramaditi printre muzicantii de ocazie si vanzatorii de suveniruri. Un portret era 15 euro, daca era alb negru, 19 euro daca era color si necesita 20 de minute, insa daca erai grabit puteai sa alegi varianta de 5 minute si te alegeai cu o caricatura.

Imi place camasa si basca lui roz :P

Praga, 2008

joi, 5 februarie 2009

si vampirii se indragostesc...

...iar o dovada a acestui fapt o constituie atat filmul Twilight (pe care inca n-am apucat sa-l vad) dar si serialul True Blood, ce va fi difuzat incepand de saptamana asta si la noi. Ca vampirii sunt din nou la moda dar si sufera din dragoste, o demonstreaza atat incasarile filmului cat si faptul ca piesa ce deschide albumul (lansat anul trecut) care i-a facut celebrii pe Kings of Leon si de altfel una dintre cele mai bune melodii de pe album, ne prezinta tot o poveste de dragoste, cu colti insangerati si luna plina.

marți, 3 februarie 2009

strada viselor

 Era pe strada asta ingusta si necunoscuta, cand venind de la fotbal, cu tricourile transpirate si pantalonii murdari, cu mingea rostogolindu-se obosita pe drumul pietruit, am vazut-o pentru intaia oara. Trecuse pe langa noi, o ceata de prunci galagiosi; era usor grabita cu privirea in pamant, strangand la piept un pachetel. In momentul in care isi ridica privirea si ochii ei ii intalnira pe ai mei, era de parca timpul se oprise in loc. Imi zambise, isi pleca din nou privirea continuandu-si drumul. Ma vrajise, intr-atat de mult incat ma impiedicasem in propriile-mi picioare, spre amuzamentul prietenilor mei.

 Era pe strada asta ingusta si necunoscuta, cand intr-o seara calda de vara ratacind prin oras, ne-a prins ploaia si in loc sa alergam, mergeam cuminti tinandu-ne de mana iar o masina ne iese in cale cu farurile-i orbitoare. Ne dam la o parte, lipindu-ne spatele de zidul umed si mucegait, iar stropii reci se spargeau in ecouri metalice de palaria lampii a carei palida lumina ii mangaia obrazul, atunci am sarutat-o pentru intaia oara. 

 Era strada ingusta si necunoscuta, strada fara de nume, strada nimanui, strada noastra, strada unde ne-am jurat iubire in noptile cu luna plina, strada amintirilor, strada unde poate ca-ntr-o zi am s-o regasesc, strada viselor.

Guns'N'Roses - Street of Dreams

luni, 2 februarie 2009