trecusera pe neobservate aproape trei luni de cand Ziggy luase ultima cina, o delicatesa de soricel alb de laborator cu ochisorii rosii. Fusese el cam neastaparat si cam greu de prins, dar nimeni nu poate scapa de numeroasele si lungile brate ale temutei arahnide braziliene. incercase de mai multe ori sa-l prinda dar soricelul era prea agil. insa, de cum soarele artificial din tavan isi pierdu puterea de a mai lumina, agilitatea soricelului avea sa cedeze in fatza talentului de vanator innascut al lui Ziggy, insfacandu-l dintr-o saritura si infigandu-si coltii veninosi in gatsorul rozatorului. acesta nu mai apuca decat sa scoata un chitait scurt, pentru ca apoi veninul sa-i paralizeze trupul scuturat de spasme pentru cateva secunde. cu toate astea nu fusese o prada prea usoara, ii trebuisera aproape doua zile pentru a reusi sa devoreze doar jumatate din ea. Astazi, putin dupa ora pranzului simturile-i detectau o prezenta straina pe teritoriul sau. Desi nu prea avea pofta de mancare se hotara sa afle cine avea curajul sa-i invadeze casa. Cand vazu broscuta verde, mica, moale si speriata pitita intr-un colt, instinctele i se trezira la viata si nu ezita sa o atace.
poza e facuta la 6 ore dupa atac :P
1 Comment:
Poza e misto, dar Ziggy...ma abtin.:P Saracu' soricel...
Post a Comment