au fost zile in care credeam ca sunt al nimanui
si nu puteam sa simt dragostea Lui
au fost clipele grele si noptile-n care... plangeam
inima cu pacate imi umpleam.
.
asteptam... o minune
sa fiu umplut cu al Sau har
vocea Lui... din cer sa rasune
si sa-mi spuna ca nu e totul in zadar.
.
am fost acolo si eu
am cazut mereu,
totul e atat de greu...
fara Dumnezeu.
.
sunt acum zilele toate-n care privesc spre cer si zambesc
privesc spre oameni, vad chipul Lui, ii iubesc
privesc spre munti, spre mare
vad maretia puterii Lui creatoare;
ma uit la soare si la stele
peste tot si peste toate, Duhul Lui respira-n ele.
2 Comments:
Nu ma dau in vant dupa crestinism insa ma sensibilizeaza orice armonizare a esentelor divine din om si din insusi Providenta Dvina (cum spun filosofii)...Imi plac foarte mult versurile si calmul indus de ele...desi sunt cuvinte simple si cinstite,au un impact afectiv.
ma bucur ca iti place :)
si... mai presus de orice lucru legat de crestinism sau orice alta religie, mai presus de toate e relatia Om - Dumnezeu.
Post a Comment