"Trecem unii pe langa altii zi de zi,
Pastrand cate-o poveste-n buzunarul inimii..."
Cam asa as descrie filmul ce l-am vazut aseara; povestea unui tanar care are nevoie de un transplant de inima, iar din cauza bolii e nevoit sa renunte la dans si sa-si petreaca timpul admirand Parisul de la balconul apartamentului sau. Pe parcurs facem cunostinta si cu alte personaje, ale caror vieti trec pe langa cea a tanarului iar uneori se si intersecteaza cu ea. Desi genul acesta de film te duce imediat cu gandul la Crash sau Babel, nu e cazul. Vietile lor nu se intretaie atat de tragic ca in cele doua filme amintite, ci mai degraba trec nepasatoare una pe langa cealalta. Initial m-am uitat la film doar pentru Juliette Binoche, care m-a cucerit cand am vazut-o prima oara in Pacientul Englez, dar filmul a inceput sa imi placa pe masura ce il urmaream, poate datorita ritmului relaxant in care actiunea se desfasoara, a personajelor fara destine exceptionale, doar niste oameni simpli, pe care-i poti zari pe strada in fiecare zi. Un film placut, al caror eroi isi duc viata modesta intr-un Paris lipsit de stralucirea prezenta in brosurile agentiilor de turism, intr-un Paris unde nu toti sunt boemi, unde unii sunt doar vanzatori de legume, altii asistenti sociali, unii studenti, altii profesori, unii proiectanti, altii imigranti, unii vanzatori de baghete iar altii visatori.
Peter Bjorn and John - Paris 2004
0 Comments:
Post a Comment