naparlirea lui Ziggy

 In urma cu o saptamana am trait experienta National Geographic la mine in camera. Ziggy a naparlit pentru a doua oara de cand il am, prima a fost asta vara, dar eram plecat in moldova si nu am reusit sa fac poze, mama nu a mai intrat in camera vreo doua zile :D. Naparlirea la tarantule e un proces lent, dureros si foarte sensibil. Fiindca sunt niste creaturi cu schelet exterior, exoschelet, de fiecare data cand cresc sunt nevoite sa treaca prin acest proces al narparlirii, care presupune mai multe etape:

1. inainte de naparlire, Ziggy trece printr-o perioada, care poate tine de la una la doua, chiar trei luni, in care nu mananca nimic, ca un fel de post negru :D

2. cu vreo doua zile inainte incepe sa lase panza si isi tese un culcus, e singura perioada din viata cand tese panza, dupa care se aseaza pe spate in culcus, cu picioarele in sus si coltii la vedere :) 

3. pielea de pe spate i se crapa si noul trup reuseste sa evadeze

4. vechiul schelet e impins intr-o parte si revine la pozitia normala, in picioare (toate cele 10).

cam asa arata vechiul schelet, ca o haina aruncata pe care nu o mai poarta nimeni.

Uneori ne-ar prinde bine si noua cate o naparlire, sa lasam tot ce-i rau in urma si sa imbracam o haina noua :)

marți, 10 februarie 2009