Battle for the sun

 Battle for the sun, se numeste noul single al celor de la Placebo, ce poate fi descarcat gratuit de pe site-ul oficial. Mi-e foarte greu sa imi spun parerea referitor la melodia asta, multi si-au exprimat dezamagirea si faptul ca marele defect al melodiei e efectul repetitiv, ce sincer poate fi cam enervant. Partea instrumentala e excelenta, mai ales inspre a doua jumatate a piesei, insa versurile sau cel putin abordarea lor cam lasa un pic de dorit. Dar mirarea nu trebuie sa fie asa de mare, fiindca ei au anuntat din timp ca trebuie sa ne asteptam la altceva, la o schimbare pe noul album. Sunt sigur ca melodia asta nu este una reprezentativa a albumului si ca vom descoperi un album deosebit. Si ceea ce e de apreciat, e ca Placebo niciodata nu au batut pasul pe loc, tot timpul au experimentat, au evoluat constant in muzica lor, daca vei compara primul album -Placebo- cu ultimul -Meds- sau penultimul -Sleeping with ghosts-,  cu siguranta vei simti o mare diferenta si totusi e ceva ce le uneste, e acel ceva ce te tine mereu aproape de muzica lor.

Placebo - Battle for the sun 

.

.

.

poza am facut-o, in timp ce urcam cu telescaunul pe o partie din Austria, in ianuarie 2009, in statiunea Iscghl

duminică, 29 martie 2009

the gargoyle

Z.

O.

O.

M.

Detaliu Catedrala Sf.Vitus, Praga, 2008

sâmbătă, 28 martie 2009

amurg....

Decode

Melodia de mai sus face parte din coloana sonora a filmului Twilight si i se potriveste de minune, din pacate insa, melodia nu apare decat la derularea textului din final. De obicei cand multa lume imi recomanda acelasi lucru, imi fac prea mari asteptari si risc sa nu se implineasca. N-as putea spune ca m-a dezamagit acest film dar nici ca m-a impresionat foarte tare, ce mi-a placut insa si m-a surprins e ca a fost un film cu vampiri atipic; lipsesc cu desavarsire doua dintre obsesiile unui vampir: sangele si sexul, iar pe toata durata filmului nu vei vedea nici macar o pereche de canini mai ascutiti, asta pentru ca vampirii pe care ii cunoastem sunt un soi de "vegetarieni".

Un alt mare plus al acestui film ar fi coloana sonora excelenta, nu am mai vazut un film cu adolescenti (ca pana la urma asta si este) cu asa muzica buna de la Cruel Intensions incoace. Cat despre formatia de mai sus, Paramore, nu pot sa am decat cuvinte de lauda: o combinatie de Avril Lavigne si Superchick, iar parul ei rosu imi aduce aminte de Franka Potente din filmul Lola Rennt. Si ca sa nu laud degeaba formatia, am sa precizez ca trupa va pleca in noul turneu al celor de la No Doubt. Da, se pare ca se reunesc pentru un turneu, din pacate doar in Statele Unite.

Filmul a avut un impact foarte mare, chiar si la noi, seria cartilor a fost tradusa si se gaseste pusa in toate vitrinele librariilor. Astept continuarea filmului si presimt ca partile urmatoare vor fi mai interesante.

vineri, 27 martie 2009

descantec de criza

  Initial am vrut sa fac azi o cronica a filmului Twilight, pe care in sfarsit l-am vazut si eu aseara, dar probabil ca o voi face in zilele ce urmeaza, fiindca ceva mi-a atras azi atentia in mod deosebit si mi-am zis ca trebuie sa scriu despre asta. Asadar, azi dimineata, stateam la lucru, la biroul meu improvizat si in timp ce ma faceam ca lucrez, citeam primele pagini ale cotidianului local de succes - Arad Express - spun de succes, nu pentru potentialul tirajului pe care l-ar putea avea sau a concurentei la nivel calitativ al articolelor ci datorita numarului mare a celor care il citesc prin simplul fapt ca se distribuie gratuit dimineata prin statiile de tramvaie. Revenind, rasfoiam deci primele pagini, si printre articolele care-mi sar inaintea ochilor, cu traficanti de droguri retinuti, calugari tibetani arestati, numarul mare de tabere de tigani in Italia, nimic nou sub soare de altfel, pe pagina a treia sub o poza cu un smart fourfor putin sifonat dupa ce a lovit un pieton, gasesc un chenar negru, in interiorul caruia o tanti, pe numele de Valeria Zena, isi ofera serviciile, la cererea oamenilor, care va sa zica. Servicii, de care toata lumea a auzit si stie despre ce e vorba: celebrele dezlegari de cununii, blesteme si farmece, lecuirea de betie, ipotenta (asa scria si in reclama ei, nu am mancat eu litera) si aducerea persoanei iubite (de unde s-o aduca nu stiu, dar poate ca asa se explica multe dintre rapiri).  Nimic deosebit, nu? Sau cel putin asa pare la prima vedere, fiindca tanti asta, detinatoare a tot felul de leacuri, smirne si miruri sfinte si chiar a fructului dragostei (ma tot intreb oare care poate sa fie fructul asta? ) se lauda ca pe langa sporul pe care-l aduce in casa si succesul in afaceri ea are puterea de a "redresa firme falimentare".   Si atunci din nou imi pun intrebari: oare pentru ce naiba s-a mai chinuit guvernul asta sa tot faca pe imprumuturi de miliarde de euro in stanga si-n dreapta (bine, in afara motivului ca vor sa-si ia modelul nou la masina care o au si sa-si mai ridice vila cu un etaj) cand noi, romanii (sau mai bine zis, tiganii) avem puterea de a scoate intreaga Europa, din criza asta financiara? Oare chiar nu si-a dat nimeni seama de potentialul acestor voodoo pipalsi? Italienii ar trebui sa ne fie recunoscatori, vor fi a doua tara, dupa noi, care va iesi din criza, vom fi din nou bine vazuti (nu stiu de ce am scris din nou, pentru ca nu stiu cand am fost noi vazuti bine vreodata). Vom aduce pacea si bunastarea in lume, ca nu degeaba mai auzi pe unii numind pamantul acestei tari Gradina Maicii Domnului (de unde pana unde, nu stiu, traditia-i mare si sfanta). Iar daca rodul Maicii Domnului s-a dovedit a fi calea de mantuire a acestei lumi, poate ca si rodul semintelor din Gradina Ei, adica noi, poate aduce o noua salvare a lumii. Dar nu stiu cum se face, ca in loc sa rasara flori in Gradina asta, cresc numai ciulini si buruieni. 

 Si totusi, ce ne facem? Daca nu ei, aceste buruieni ale societatii, care-ti ghicesc viitorul in palma si in zatul de cafea, atunci cine ne mai poate salva de criza asta ce pare sa ne cuprinda pe toti ca o boala inchipuita ce se transmite prin televizor? 

Daca nu ACUM, atunci cand? Mai ales ca suntem avertizati, cu text inrosit, in acel anunt, ca dezlegarile au efect maxim in Postul Pastelui.

Oare cat timp ii vom mai discrimina si marginaliza pe acesti "vizionari", oare cat timp le vom mai ignora calitatile?

Pana la urma, tot au ei noroc ca ii ignoram si ca nu s-au nascut in Kenya, ca altfel de mult ar fi fost si ei arsi de inchizitia bunelor moravuri (dar din nou noroc pe capul lor, ca ne lipseste asa ceva). 

luni, 23 martie 2009

leapsa se-ntoarce

de data asta leapsa vine din partea fetei dulce-amaruie  ... asadar iata 14 lucruri despre mine:

1.  nu-mi place sa vorbesc despre mine (leapsa asta e o exceptie).

2. de aproape un an de zile am il am ca si coleg de camera pe Ziggy - o tarantula braziliana.

3. in acest moment beau o bere blonda, as fi preferat una neagra, dar daca tot e pe gratis merge si asta.

4. acum doua luni mi-am rupt clavicula pe o partie din elvetia cu placa de snowboard, acum doi ani mi-am luxat incheietura mainii pe o partie de la Straja, tot cu placa,  iar acum 18 ani mi-am fracturat bratul, alunecand in cada; toate astea la mana dreapta, fapt ce ma face sa ma gandesc ca ar trebui sa invat sa scriu si cu mana stanga.

5. imi place inghetata, in orice anotimp.

6. ascult muzica aproape tot timpul, exceptie cand sunt lucru sau dorm.

7. imi plac bisericile din punct de vedere arhitectural.

8. as vrea sa merg intr-o croaziera pe Nil si sa cant trilu-lilu crocodilu, sa calaresc camile, sa vad templele de la Abu-Simbel, Valea Regilor, piramida lui Keops dar si cea in trepte de la Saqqara.

9. nu-mi plac oamenii care mint.

10. in primii ani de viata stateam mai mult prin spitale decat acasa.

11. imi place casiera de la Vodafone Shop.

12. la 35 de ani vreau sa public un roman sau sa scriu un scenariu pentru un film ce va lua macar un premiu european.

13. ma atrag controversele religioase.

14. sunt indragostit in fiecare zi de frumusetea pe care Dumnezeu a creat-o in jurul meu si imi plange sufletul de fiecare data cand noi o distrugem.

trimit leapsa mai departe lui Dani si Venesei.

duminică, 22 martie 2009

dor de....

   desi nu sunt fan al telefoanelor mobile pe modelul cafelei la plic 3 in 1, adica cele cu player mp3 si camera foto de nu stiu cati megapixeli, in seara asta mi-as fi dorit sa dispun de unul pentru a putea surprinde un moment ce mi-a starnit zambetul. Coborand din autobuz si indreptandu-ma spre casa, cu melodia de mai jos ce tocmai incepea sa-mi cante in casti, la cativa pasi, in fatza mea, o fata, undeva intre 18- 25 de ani, nu pot sa spun sigur, fiindca nu i-am vazut chipul (si poate ca e mai bine asa), purtand o geaca neagra peste fusta lunga tot neagra si cu o boneta rosie peste parul impletit in doua codite, a inceput sa danseze rotind poseta din mana dreapta, sarind de pe un picior pe altul, de parca ar fi fost Dorothy topaind pe cararea de caramizi galbene, in cautarea lui Oz. Daca Dorothy ducea dorul casei, poate ca si aceasta fata avea un dor de... copilarie. Dorothy a avut nevoie sa-si loveasca de trei ori calcaiele pantofilor rosii pentru a se intoarce acasa, in timp ce fata si-a curmat dansul de indata ce s-a intalnit cu omul rosu, ce statea in pozitia de drepti, in cutia patrata a semaforului. Poate ca uneori avem nevoie si cred ca ar fi recomandat sa evadam din lumea care ne inconjoara si sa ne refugiem in lumea magica a copilariei, unde vom scapa de griji si de probleme, unde vom fi curatiti de mizeria adultilor, ce ne-a patat sufletul, unde vom visa, liberi, departe de lucrurile care ne-au mecanicizat viata si ne-au inchis inima intr-o cutie de metal.

.

.

.

Watching days turn to nights, turn to weeks,
Turn everything I got into techniques
My mechanical heart, how it tears me apart

Miss It So Much (ft. Lykke Li) - Röyksopp

sâmbătă, 21 martie 2009

Now it's time for you to open a new door

Lenny Kravitz - A new door

.

.

.

When you think that nobody cares
Close your eyes and know that God is there
And if you reach out He'll do the same
Just ask for what you need in Jesus name
Don't be ashamed

.

.

.

usa la catedrala Sf. Vitus, Praga, 2008

miercuri, 18 martie 2009

Zlata Ulicka

The Golden Lane sau Ulita Aurarilor

     Aceasta straduta o puteti gasi la castelul din Praga; ea a fost realizata in timpul construirii fortificatiei nordice, la sfarsitul secolului 15. In 1597 imparatul Rudolf al II-lea a decis sa acorde acel spatiu arcasilor care pazeau fortificatia. Erau 24 de arcasi si din cauza lipsei de spatiu, ei au trebuit sa-si ridice case foarte mici pentru ei si familiile lor. La construierea lor au folosit piatra, pamant si lemn. Imparatul le-a interzis sa-si faca ferestre in directia Santului Caprioarei sau sa-si vanda ori inchirieze casutele.

 De-a lungul deceniilor o parte din casute s-au distrus, iar dupa anul 1657 au mai ramas doar 14. Din cauza faptului ca nu prea mai era nevoie de serviciile arcasilor, aceste casute au inceput sa fie ocupate intre timp de persoane cu diferite indeletniciri, printre ei si oameni mai bogati dar si saraci, artisti, functionari, pedestrasi. Dintre acestia, unul dintre cei mai faimosi locuitori ai acestei ulite, a fost Franz Kafka, ce a locuit la casuta cu numarul 22. O alta persoana cunoscuta care a trait intr-una dintre casute fost si profeta Madamme de Thebes, ce a fost ucisa de catre Gestapo in timpul razboiului, deoarece a prezis sfarsitul nazismului.

 Ulita Aurarilor si-a primit acest nume datorita povestilor cu alchimisti, care se presupune ca ar fi locuit aici in timpul domniei lui Rudolf al II-lea, care a incercat nu numai sa creeze piatra filosofala sau elixirul tineretii ci si sa transforme metalele in aur. Desi aceste povesti sunt mai degraba legende, exista totusi o intamplare reala ce s-a petrecut la inceputul secolului 19. Intr-una din casute locuia un batranel, Uhle, doctor in filosofie, ce-si cheltuia toti banii cumparand carti vechi de magie si facand experimente secrete in micul sau laborator. In anul 1831 locuitorii ulitei au auzit o mare bubuitura provenind de la aceasta casuta. Dupa ce pompierii au intrat in casa si au stins focul, l-au gasit pe Uhle mort tinand in mana o piatra galbena. Ulterior s-a dovedid ca acea piatra era aur. Cum aurul acela a ajuns in casuta nu se va sti niciodata, poate ca intr-adevar Uhle a implinit visul sau si a multor alchimisti dinaintea lui.

.

.

.

Praga, 2008

sâmbătă, 14 martie 2009

leapsa.. cica....

 Desi mi se par un pic ciudate chestiile astea, nu stiu de ce, am zis ca sa accept pana la urma sa intru in joc, nu de alta, dar am fost "infectat" de o prietena draga (chiar daca ne-am imprietenit virtual, asta cred ca prea putin conteaza) din Deva, se stie ea :D Asadar leapsa, precum urmeaza:

1. Care este cea mai bună carte citită de tine?

---> greu de raspuns la intrebarea asta, dar una care mi-a placut foarte mult si m-a impresionat Amin Maalouf - Leon Africanul 

2. Ai făcut cadou cărţi?

--->da si continui sa o fac

3. Care este viitorul literaturii?

--->oarecum incert, dar desi nu obisnuiesc sa fiu optimist, cred ca poate fi unul bun, chiar daca se zice ca se scrie mult si se citeste putin, sunt destui autori tineri care scriu foarte bine si printre ei sunt si multi romani.

4. În ce limbi ai citit cărţi?

--->romana si engleza

5. Ce cărţi „celebre” nu ţi-au plăcut?

--->De veghe in lanul de secara

6. Ce ţară a produs cea mai bună literatură?

--->nu cred ca exista un raspuns potrivit la intrebarea asta

7. Iei notiţe din cărţile pe care le citeşti?

--->da... am o agenda in care trec pasajele preferate

8. Cam câte cărţi ai citit până acum?

--->nu atatea cate mi-as fi dorit

9. Cu ce cărţi ai dormit în braţe de plictiseală?

--->hmm... nu am patit, de obicei ma informez inainte sa citesc ceva

10. Ce înseamnă cărţile pentru tine?

--->o evadare intr-o alta lume, in care poti fi fericit

11. Care este cea mai scumpă carte pe care ai cumpărat-o?

Margaret Atwood - Asasinul orb

12. Care este cel mai tare final la o carte citită?

--->de obicei sunt foarte pretentios la finalul unei carti si multe m-au dezamagit, insa unul care mi-a placut enorm, a fost cel de la Un veac de singuratate de Gabriel Garcia Marquez

13. Care scriitor te-a influenţat cel mai mult ?
--->inca nu am publicat nici o carte, deci nu ma pot pronunta, plus ca nu citesc mai mult de doua carti de la acelasi autor

14. Cât de repede citeşti o carte?

--->asta depinde de mai multi factori: timp, chef si cartea in sine

15. Poate literatura să schimbe lumea?

DA si o face in mod constant

........

........

........

P.S.: in poza de mai sus, sunt cateva cartulii ce mi le-am luat in ultimii ani. 

P.S.2: cica, leapsa asta se da la cineva mai departe, asa ca o transmit mai departe la domnisoara dulce-amara.

joi, 12 martie 2009

porumbei

My God, it takes an ocean of trust
In the Kingdom of Rust

luni, 9 martie 2009

ploua, ploua, ploua...

„Plouă, plouă, plouă
Vreme de beţie.”
Beau votcă într-un birt
Şi-ti scriu o poezie.

Plouă, plouă, plouă
Vreme de amor.
Privesc în ochii tăi şterşi
Şi mă-nfior.

Plouă, plouă, plouă
Şi sânii iar ţi s-au lăsat
Ai îmbătrânit şi…
De trupul tău m-am săturat.

Plouă, plouă, plouă
Te iubesc, dar nu te vreau.
Mă întorc în birt
Ca să mai beau.

Plouă, plouă, plouă
Cu lacrimi de sânge.
Birtul s-a închis
Iar sufletul îmi plânge.
La tine revin,
Să mai beau un pahar de vin.
Draga mea, priveşte!
Ploaia s-a oprit,
Soarele-ţi zâmbeşte.
Dar e prea târziu,
Ai murit.
Mai am doar o sticlă de rachiu.

sâmbătă, 7 martie 2009

Paris...

"Trecem unii pe langa altii zi de zi,

Pastrand cate-o poveste-n buzunarul inimii..."

   Cam asa as descrie filmul ce l-am vazut aseara; povestea unui tanar care are nevoie de un transplant de inima, iar din cauza bolii e nevoit sa renunte la dans si sa-si petreaca timpul admirand Parisul de la balconul apartamentului sau. Pe parcurs facem cunostinta si cu alte personaje, ale caror vieti trec pe langa cea a tanarului iar uneori se si intersecteaza cu ea. Desi genul acesta de film te duce imediat cu gandul la Crash sau Babel, nu e cazul. Vietile lor nu se intretaie atat de tragic ca in cele doua filme amintite, ci mai degraba trec nepasatoare una pe langa cealalta. Initial m-am uitat la film doar pentru Juliette Binoche, care m-a cucerit cand am vazut-o prima oara in Pacientul Englez, dar filmul a inceput sa imi placa pe masura ce il urmaream, poate datorita ritmului relaxant in care actiunea se desfasoara, a personajelor fara destine exceptionale, doar niste oameni simpli, pe care-i poti zari pe strada in fiecare zi. Un film placut,  al caror eroi isi duc viata modesta intr-un Paris lipsit de stralucirea prezenta in brosurile agentiilor de turism, intr-un Paris unde nu toti sunt boemi, unde unii sunt doar vanzatori de legume, altii asistenti sociali, unii studenti, altii profesori, unii proiectanti, altii imigranti, unii vanzatori de baghete iar altii visatori.

Peter Bjorn and John - Paris 2004

joi, 5 martie 2009

catelul milionar

Mdaa.. am vazut si eu aseara filmul surpriza Slumdog Millionaire, care a aparut parca de nicaieri si i-a furat premiile Curiosului Brad Pitt si cred ca a meritat. Nu sunt fan al Oscarurilor, insa cred ca in acest an, juriul a facut o alegere buna. Filmul e foarte bun, nu are cum sa nu iti placa sau macar sa te impresioneze catusi de putin si e unul ce trebuie neaparat vazut la cinema, are un farmec mai aparte. E un film cu de toate pentru toti, drama, dragoste, actiune si desigur concursul de cultura generala Vrei sa fi miliardar?. Cu toate laudele si premiile care le-a primit, filmul are si cateva defecte: ar fi iesit mai bine, daca intreg filmul ar fi fost vorbit in hindusa, dar din cate am inteles engleza e un fel de a doua limba oficiala, deci poate ca e ok abordarea scenariului din punctul asta de vedere; intrebarea din finalul concursului e foarte simpla si desi nu stie sa raspunda la ea, cred ca ar fi fost mai credibil si mai frumos daca nu ar fi raspuns corect; scena cu cersitul imi aduce aminte de Filantropica. Intrebarea se pune: daca regizorul nu ar fi fost englez (Danny Boyle),  daca nu ar fi fost produs si distribuit de studiouri cunoscute ca si Fox sau WB ci realizat in intregime de echipa locala si vorbit in intregime in hindi, oare ar mai fi castigat atatea premii, inclusiv 8 oscaruri? Sincer, nu cred. Totusi ramane de apreciat faptul ca nu s-au promovat folosind imaginea unor actori celebrii, ci au distribuit rolurile unor actori necunoscuti. Una dintre scenele preferate e cand cei doi frati Salim si Jamal, incearca sa supravietuiesca pierzandu-si timpul prin trenuri vanzand nimicuri (cum aparusera la noi intr-o vreme surdo-mutii ce vindeau pixuri si brelocuri) si la un moment dat stau cocotati pe tren, unul dintre ei se leaga cu o sfoara si in timp ce celalalt tine de capatul ei, isi da drumul ajungand in dreptul ferestrei compartimentului, furand mancarea calatorilor. Iarasi foarte amuzant e momentul imediat urmator cand ajung sa fie ghizi turistici (neoficiali) la Taj Mahal furand papucii vizitatorilor ce se descaltau la intrare. Sunt multe scene de genul asta care ti se par oarecum familiare, precum si mizeria de la marginea Mumbai(Bombay)-ului; nu e mare diferenta dintre ce vezi acolo si ce e la noi. Am auzit pe multi care-si blesteama nenorocul de a se fi nascut in Romania, insa cum ar fi fost daca s-ar fi nascut in Somalia(sau orice alta tara din Africa) ori India, unde daca ai norocul sa te nasti in cea mai joasa casta, oricat de ambitios si destept ai fi, nu vei fi bagat in seama si nu vei reusi sa te ridici intr-o casta superiora, unde destinul iti este cu adevarat predestinat dinainte sa te nasti. Asadar un film care nu trebuie ratat. Foarte amuzanta mi s-a parut si scena din final cu dansul a la Bollywood :))

Replica preferata din film:

Te iubesc...

Si ce daca? 

duminică, 1 martie 2009